caligrafie sf [At: IORGA, L. II, 327 / Pl: ~ii / E: fr caligraphie, ngr ϰαλλιγραφα] 1 Arta și deprinderea de a scrie frumos. 2 Scriere frumoasă. 3 (Adj) Fel de scriere al cuiva.

CALIGRAFIE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ (Concretizat) Scriere frumoasă. ♦ (Uneori ironic) Fel de scriere (al cuiva). N-am putut să-i descifrez caligrafia.

CALIGRAFIE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Fr. calligraphie (< gr.).

CALIGRAFIE s.f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ (P. ext.) Fel de a scrie (al cuiva). [Gen. -iei. / < fr. calligraphie, cf. gr. kalligraphia].

CALIGRAFIE s. f. arta, deprinderea de a scrie frumos. ◊ scriere frumoasă. ◊ fel de a scrie (al cuiva). (< fr. calligraphie, gr. kalligraphia)

CALIGRAFIE f. 1) Arta de a scrie citeț și frumos. 2) Scris citeț și frumos. 3) Fel de a scrie al unei persoane. [Art. caligrafia; G.-D. caligrafiei; Sil. -fi-e] /<fr. calligraphie

caligrafie f. arta scrierii frumoase.

*caligrafíe f. (vgr. kalligraphía, d. kállos, frumuseță, și grápho, scriŭ). Arta de a scrie frumos literele.

caligrafie (desp. -li-gra-) s. f., art. caligrafia, g.-d. caligrafii, art. caligrafiei

caligrafie (-li-gra-) s. f., art. caligrafia, g.-d. caligrafii, art. caligrafiei

caligrafie s. f. (sil. -gra-), art. caligrafia, g.-d. caligrafii, art. caligrafiei

CALIGRAFIE s. v. scriere, scris.

caligrafie s. v. SCRIERE. SCRIS.

CALI- „frumos, estetic, plăcut”. ◊ gr. kallos „frumusețe” > fr. calli-, engl. id. > rom. cali-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., persoană care copiază artistic cărți și manuscrise; ~grafie (v. -grafie), s. f., artă și tehnică de a scrie frumos; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., știință a măsurării și estimării cît mai exacte a calității; ~pteris (v. -pteris), s. m., plantă fosilă din permian, aparținînd grupului pteridospermelor; ~stenie (v. -stenie), ansamblu de exerciții fizice pentru preadolescenți.