CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. ◊ Calm ecuatorial = zonă situată între limitele ecuatoriale ale alizeelor, cu presiune atmosferică scăzută, temperaturi constante și precipitații zilnice sub formă de averse. Calm tropical = zonă cu presiune atmosferică ridicată, aflată în partea centrală a brâurilor anticiclonice subtropicale. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact. ♦ Pace sufletească. – Din fr. calme.

calm¹, ~ă [At: CARAGIALE, M. 325 / Pl: ~i, ~e / E: fr calme] 1 a (D. natură) Care se află în stare de liniște deplină Si: liniștit. 2 sn (Îs) ~ ecuatorial Zonă îngustă, de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. 3 sn (Îs) ~ tropical Zonă aflată între zona alizeelor și zona vânturilor dominante de vest. 4 sn (Îs) ~ plat Stare a mării în care aceasta nu are ondulații. 5 a (D. procese) Care se desfășoară liniștit. 6-8 a (D. oameni, d. manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește Si: cumpănit, liniștit, stăpânit. 9 a (Pex) Imperturbabil. 10 sn Stare de liniște deplină a atmosferei. 11-12 sn Stăpânire de sine în acțiune, în vorbire Si: sânge rece, tact. 13 sn Pace sufletească.

CALM¹ s. n. 1. Stare de liniște deplină, lipsa oricărei mișcări și agitații. Pacea... calmul serii... mă biruiau. GALACTION, O. I 348. 2. Pace sufletească, lipsă de frămîntări, de neliniști. Mă redeștept curînd același, și-n mine nu se face calm. MACEDONSKI, O. I 98. 3. Stăpînire de sine, sînge rece. Persoanele toate păstrează un calm imperturbabil. CARAGIALE, M. 325.

CALM¹ s. n. 1. Stare de liniște deplină. ♦ Fig. Pace sufletească, lipsă de frămîntări. 2. Stăpînire de sine, sînge rece. – Fr. calme.

CALM s.n. 1. Stare de lipsă a oricărei mișcări; liniște deplină. ♦ Încetare a vîntului. ♦ (La pl.) Zone oceanice în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vînturile sunt foarte slabe și au direcții variate. 2. Stăpînire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sînge rece. // adj. 1. În stare de liniște deplină, lipsit de agitație. 2. Stăpînit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].

CALM, -Ă I. adj. 1. în stare de liniște deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. II. s. n. 1. stare de nemișcare; liniște deplină. ♦ ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente. ◊ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme)

CALM² n. 1) Lipsă de agitație în natură; stare de liniște în atmosferă. 2) Lipsă de nervozitate; stăpânire de sine; sânge rece. /<fr. calme

*calm, -ă adj. (fr. calme, d. it. calmo). Potolit, liniștit: om calm, mare calmă. S. n., pl. urĭ (fr. calme, d. it. calma). Liniște (în natură orĭ în suflet): calmu apelor, a-țĭ păstra calmu.

calm² s. n., (stări atmosferice) pl. calmuri

calm² s. n., (stări atmosferice) pl. calmuri

calm s. n., (meteor.) pl. calmuri

CALM adj., s. 1. adj. domol, liniștit, pașnic, potolit, stăpînit, temperat. (Om ~.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (Om ~.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. cumpăt, fire, stăpînire, (înv.) stăpînie, (fig.) sînge rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ți pierzi ~.) 6. s. astîmpăr, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.) 7. adj. domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. acalmie, liniște, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ deplin în natură.) 9. adj. lin, liniștit, netulburat, tihnit, (fig.)senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 10. adj. liniștit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. blînd, domol lin, liniștit, moderat, molcom, potolit, ușor. (Ploaie ~; vînt ~.)

CALM. Subst. Calm, liniște, liniște sufletească; ataraxie, eutimie (livr.); tihnă, tihnire (înv.), tihneală (înv.), pace. Răbdare, paciență (livr.). Potolire, potoleală (rar), calmare; domolire (rar), pacificare (rar), liniștire, ogoire, alinare, ostoire (înv., pop.); acalmie (fig.). Echilibru (fig.), cumpăt, cumpătare, cumpănire (fig.); astîmpăr, stăpînire de sine, abținere, imperturbabilitate (rar), placiditate, impasibilitate (livr.); seninătate (fig.), seninețe (fig., rar). Adj. Calm, liniștit, ogoit, lin, tihnit, pașnic, pacific (înv.), domol, potolit, odihnit (înv.). Cumpătat, cumpănit, ponderat, calculat, măsurat (fig.), echilibrat (fig.), astîmpărat, stăpînit, cu stăpînire de sine, sînge rece, reținut, așezat, cuminte, imperturbabil, placid, impasibil (livr.). Liniștit, potolit, domolit, împăcat, temperat, cumințit. Calmant, sedativ, tranchilizant, liniștitor, potolitor (rar), odihnitor. Vb. A fi calm, a fi liniștit. A se calma, a se liniști, a se ogoi (pop.), a se ostoi (pop.), a-i veni (cuiva) inima la loc. A se alina, a se împăca, a se potoli, a se tempera, a se domoli; a se astîmpăra, a se îmblînzi, a se cuminți, a-i veni (cuiva) mințile acasă; a-și găsi tihna. A alina, a ogoi (pop.), a ostoi (pop.), a calma, a pacifica (rar), a liniști, a potoli, a împăca, a domoli, a pondera, a astîmpăra, a tempera, a modera, a struni, a cuminți. Adj. Cu calm, cu sînge rece, fără grabă; în liniște (tihnă, pace). Încet, alin (rar), moderato. V. consolare, încetineală, odihnă, pace, renunțare, stăpînire de sine, temperament.