CALOS, -OASĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește emisferele cerebrale. – Din fr. calleux, lat. callosus.

calos, ~oasă a [At: ANATOMIA, 202, ap. DA ms / Pl: ~oși, ~oase / E: fr calleux, lat callosus] (Atm) 1 Care are îngroșări, întărituri. 2 (Îs) Corp ~ Fascicul de fibre nervoase care unește cele două emisfere ale creierului mare.

CALOS, -OASĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește cele două emisfere ale creierului mare. – Din fr. calleux, lat. callosus.

CALOS, -OASĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri; (acoperit) cu bătături, Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește cele două emisfere ale creierului.

CALOS, -OASĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește cele două emisfere ale creierului mare. – Fr. calleux (lat. lit. callosus).

CALOS, -OASĂ adj. Cu îngroșări, întărituri; cu bătături. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care leagă cele două emisfere cerebrale. [< fr. calleux, cf. lat. callum – bătătură].

CALOS, -OASĂ adj. cu îngroșări. ♦ corp ~ = fascicul de fibre nervoase care leagă cele două emisfere cerebrale. (< fr. calleux, lat. callosus)

CALOS ~oasă (~oși, ~oase) Care ține de calozitate; propriu calozității. Corp ~. /<fr. calleux, lat. callosus

calos a. corp calos, fășie de materie albă în emisferul cerebral.

*calós, -oásă adj. (lat. callosus, cu bătăturĭ). Cu calozitățĭ, îndesat, bătaturit: pele caloasă.

calos adj. m., pl. caloși; f. caloasă, pl. caloase

calos adj. m., pl. caloși; f. caloasă, pl. caloase

calos adj. m., pl. caloși; f. sg. caloasă, pl. caloase