calvar sn [At: MACEDONSKI, O. I, 82 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri, (nob) ~ re / E: fr calvaire, lat calvarium] 1 Martiriul lui Iisus. 2 (Rar) Ridicătură pe care s-a înfipt o cruce, pentru a înfățișa martiriul lui Iisus (de la Calvarium, numele latinesc al Golgotei). 3 Suferință îndelungată. 4 Încercare grea.

CALVAR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, soartă grea. Întoarcerile au devenit un adevărat calvar. SAHIA, N. 94.

CALVAR, calvaruri, s. n. Chin, suferință; încercare grea. – Fr. calvaire (lat. lit. calvarium).

CALVAR s.n. Chin, suferință; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium].

CALVAR s. n. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium)

CALVAR ~uri n. Suferință fizică sau morală grea; chin îndelungat și dureros. /<lat. calvarium, fr. calvaire

calvar n. 1. mică colină pe care s’a înfipt o cruce (v. Nume proprii); 2. fig. mari suferințe morale: a-și urca calvarul.

calvariu sn vz calvar

Calvar(iu) n. 1. numit și Golgota, munte aproape de Ierusalim, pe vârful căruia Isus fu răstignit; 2. ridicătură înfățișând Calvariul. V. Vocabular.

calvar s. n., pl. calvaruri

calvar s. n., pl. calvaruri

calvar s. n., pl. calvaruri

calvar, -re.

CALVAR s. 1. v. chin. 2. v. tortură.

CALVAR s. canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la mare ~.)

Calvar ≠ voluptate

calvar, calvaruri s. n. 1. Chin, suferință, durere îndelungată. 2. Drumul de patimi pe care l-a parcurs Iisus Hristos de la locul de judecată până la mormânt; drumul crucii (Via dolorosa). 3. (La catolici; la pl.) Monumente de lemn sau de piatră ridicate în apropierea bisericilor, în cimitire sau la răspântii, cu icoane pictate ori sculptate, care înfățișează cele 14 scene din timpul patimilor. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.