campanulă sf [At: CAZIMIR, L. U. 23 / Pl: ~le / E: fr campanule] (Bot; reg) Clopoțel (Campanulla).

CAMPANULĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoței. Albastre campanule, în lumină, Potirul fin și-l leagănă alene. CAZIMIR, L. U. 23. Jos, pe-un vîrf de campanulă Pururea-n vibrație, Și-a oprit o libelulă Zborul plin de grație. TOPÎRCEANU, S. A. 68.

CAMPANULĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – După fr. campanule.

CAMPANULĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr. campanule].

CAMPANULĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr. campanule)

CAMPANULĂ ~e f. Plantă erbacee, având tulpina dreaptă și înaltă și flori albastre sau violete în formă de clopot; clopoțel. /<fr. campanule

campanulă (plantă) s. f., g.-d. art. campanulei; pl. campanule

campanulă (plantă) s. f., g.-d. art. campanulei; pl. campanule

campanulă s. f., g.-d. art. campanulei; pl. campanule

CAMPANULE s. pl. v. clopoței.

campanule s. pl. v. CLOPOȚEI.

CAMPANULA L., CAMPANULĂ, CLOPOȚEI, fam. Campanulaceae. Gen cu peste 200 specii, majoritatea vivace, restul anuale și bienale, înalte de cca 0,10-1,50 m, originare din zonele temperate ale emisferei nordice și de pe litoralul mediteranean. înflorește în iun.-sept. Frunze lanceolate, lat-lineare sau ovat-lanceolate, ovate sau ovat-oblohge, pețiolate. Flori sesile, lung- sau scurt-pețiolate, solitare sau în raceme, panicule, capitule, glomerule.