18 definiții pentru candid

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANDID, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. [Acc. și: candid] – Din fr. candide, lat. candidus.

candid, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 163. / Pl: ~izi, ~e / E: fr candide, lat candidus] Plin de candoare Si: curat, neprihănit, nevinovat, pur.

CANDID, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.

CANDID, -Ă, candizi, -de, adj. (Despre oameni și despre înfățișarea și manifestările lor) Plin de candoare, fără cusur (din punct de vedere moral), curat (la suflet), nevinovat. Figura lui încă adolescentă, cu ochii albaștri, candizi, era concentrată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. ◊ Fig. Luna... apăru candidă... între două stînci. IBRĂILEANU, A. 11.

CANDID, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat. – Fr. candide (lat. lit. candidus).

CANDID, -Ă adj. Plin de candoare, pur, nevinovat. [< fr. candide, cf. lat. candidus – alb].

CANDID, -Ă adj. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent. (< fr. candide, lat. candidus)

CANDID ~dă (~zi, ~de) 1) Care este plin de candoare; nevinovat; neprihănit; inocent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă candoare; caracterizat prin candoare. Privire ~dă. /<fr. candide, lat. candidus

candid a. curat la suflet.

*cándid, -ă adj. (lat. cándidus, alb, strălucitor, d. candére, a străluci, a fi aprins. V. candelă, in-candescent, incendiŭ, încing 2). Plin de candoare. Adv. Cu candoare. – Fals candíd (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!candid adj. m., pl. candizi; f. candi, pl. candide

candid/candid adj. m., pl. candizi/candizi; f. candidă/candidă, pl. candide/candide

candid adj. m., pl. candizi; f. sg. candidă, pl. candide

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CANDID adj. 1. v. inocent. 2. v. ingenuu.

CANDID adj. 1. cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.) 2. credul, ingenuu, inocent, naiv, neștiutor. (O ființă ~.)

Candid ≠ vinovat, ipocrit

Intrare: candid
candid adjectiv
  • pronunție: candid, candid
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOOM 3, DOOM 2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • candid
  • candidul
  • candidu‑
  • candi
  • candida
plural
  • candizi
  • candizii
  • candide
  • candidele
genitiv-dativ singular
  • candid
  • candidului
  • candide
  • candidei
plural
  • candizi
  • candizilor
  • candide
  • candidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

candid, candiadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.