CANOE, canoe, s. f. 1. Ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor stând în genunchi. ♦ Sport nautic care se practică cu canoe (1). 2. Ambarcațiune ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoë.

canoe sf [At: DEX² / Pl: ~ / E: fr canoe] 1 Ambarcație ușoară folosită, în trecut, de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. 2 Ambarcație ușoară, fără cârmă, construită simetric, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor, din poziție în genunchi. 3 Sport nautic care se practică cu canoe (2).

CANOE, canoe, s. f. 1. Ambarcație ușoară, fără cârmă, construită simetric, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor din poziția în genunchi. ♦ Sport nautic care se practică cu canoe (1). 2. Ambarcație ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoë.

CANOE, canoe, s. f. Ambarcație ușoară, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu o padelă (și folosită pe rîuri repezi). – Fr. canoë (< engl.).

CANOE s.f. 1. Barcă subțire dintr-un singur trunchi, folosită de indienii din America. 2. (Sport) Ambarcație la care se vîslește cu ajutorul unor padele scurte din poziția în genunchi. [Pron. -no-e. / < fr. canoë, engl. canoe].

CANOE s. f. 1. barcă ușoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni. 2. ambarcație cu capetele ascuțite, la care se vâslește cu ajutorul unei pagaie din poziția în genunchi. ◊ sport nautic cu această ambarcație. (< fr. canoë, engl. canoe)

CANOE ~ f. 1) Luntre sportivă ușoară, cu proră și pupă, condusă cu o pagaie. 2) Sport nautic practicat cu această ambarcație. 3) Ambarcație îngustă și lungă, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarță de copac sau din piei cusute; pirogă. [Sil. -no-e] /<fr. canoë

canoe s. f., art. canoea, g.-d. art. canoei; pl. canoe

canoe s. f., art. canoea, g.-d. art. canoei; pl. canoe

canoe s. f., art. canoea; pl. canoe