CANTONAMENT, cantonamente, s. n. 1. Instalare temporară a unor unități militare într-o localitate în afara cazărmii; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare). – Din fr. cantonnement.

cantonament sn [At: CAMILAR, N. I, 426 / Pl: ~e / E: fr cantonnement] 1 Staționare vremelnică (a unei unități militare) într-o localitate în afara cazarmei. 2 Loc unde sunt instalați cei cantonați (1). 3 Loc de cazare special amenajat, unde o echipă sau un lot sportiv se pregătesc în comun (în vederea participării Ia o competiție de amploare). 4 Perioada de timp cât o echipă se află în cantonament (3).

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. 1. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare). – Din fr. cantonnement.

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. 1. Staționare vremelnică (mai ales a trupelor militare) într-o localitate; locul unde sînt instalați cei cantonați. V. popas. 2. (Sport) Loc special amenajat în care un grup de sportivi se pregătește, printr-un antrenament științific, în vederea realizării unor performanțe maxime.

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate; loc unde sînt instalați cei cantonați. ♦ Loc special amenajat, în care un grup de sportivi se pregătește în vederea unei competiții. – După fr. cantonnement.

CANTONAMENT s.n. Staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. ♦ (Sport) Loc amenajat special pentru antrenamentul sportivilor. [Cf. fr. cantonnement].

CANTONAMENT s. n. 1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. 2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor. (< fr. cantonnement)

CANTONAMENT ~e n. 1) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marș; campament; tabără; bivuac; lagăr. 2) Loc unde sunt cantonate trupele; cartier. 3) Loc de cazare a sportivilor în timpul antrenamentelor speciale. ~ de alpiniști. /<fr. cantonnement

cantonament n. găzduirea provizorie a unei trupe la săteni.

*cantonamént n., pl. e (fr. cantonnement). Locu unde cantonează trupele militare (casă orĭ un adăpost oare-care permanent). V. bivuac.

cantonament s. n., pl. cantonamente

cantonament s. n., pl. cantonamente

cantonament s. n., pl. cantonamente

CANTONAMENT s. 1. (MIL.) tabără, (reg.) staniște. (~ al oștilor.) 2. (SPORT) tabără. (~ul de box de la Sinaia.)

CANTONAMENT s. 1. (MIL.) tabără, (reg.) staniște. (~ al oștilor.) 2. (SPORT) tabără. (~ de box de la Sinaia.)

CANTONAMENT (< fr.) s. n. 1. (MILIT.) (Loc de) instalare temporară a trupelor într-o localitate în afara cazărmii. 2. (SPORT) Loc de cazare și perioada de timp în care se desfășoară pregătirea în comun a unei echipe sau a unui lot de sportivi în vederea participării la o competiție de amploare. 3. (EC.) Limitarea drepturilor unui creditor.