capturare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: captura] 1 Prindere a unităților militare inamice Si: capturat¹ (1), captură (2). 2 Luare a cuiva în prizonierat Si: capturat¹, captură (3). 3 Dobândire a unor bunuri aparținând inamicului Si: capturat¹ (3). 4 Prindere a unui răufăcător Si: capturat¹ (4). 5 Prindere (cu ajutorul capcanelor) a unui animal sălbatic Si: capturat¹ (5).

CAPTURARE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura.

CAPTURARE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura.

CAPTURARE s.f. Acțiunea de a captura și rezultatul ei. [< captura].

capturare s. f., g.-d. art. capturării; pl. capturări

capturare s. f., g.-d. art. capturării; pl. capturări

capturare s. f., g.-d. art. capturării; pl. capturări

CAPTURARE s. 1. v. arestare. 2. captură, prindere. (~ a unui animal sălbatic.)

CAPTURARE s. 1. (JUR.) arestare, prindere, prins, (reg.) prinzare, (înv.) prinsoare, prinsură. (~ a unui hoț dispărut.) 2. captură, prindere. (~ a unui animal sălbatic.)