cat sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: tc kat] 1 Etaj. 2 (Îs) ~ul de jos Parter. 3 (În scrierea chirilică) Șir de litere aflate deasupra rândului sau a cuvântului de care aparțin. 4 (Mrn) Etaj între cele două punți ale unei nave.

CAT, caturi, s. n. 1. Parte a unei clădiri cuprinzînd încăperile sau apartamentele situate pe același plan orizontal. V. etaj. Trecură pe străzile cu case scunde, cu un singur cat. DUMITRIU, B. F. 89. Uneori caturile se dărîmă brusc și-nainte de vreme. SADOVEANU, V. F. 110. Ai niște palaturi Cu cîte patru caturi. TEODORESCU, P. P. 132. Catul de jos = parter. Catul de jos al caselor abia avea, pe ici pe colea, cîte o crestătură pe unde să intre aerul în beciurile-i boltite. ODOBESCU, S. I 126. Catul de sus = (de obicei la clădirile compuse numai din două rînduri) parte a clădirii situată imediat deasupra parterului. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus. EMINESCU, N. 37. 2. (În scrierea chirilică) Șir de litere așternute deasupra rîndurilor de care țin și pe care le completează. Hrisoavele scrise în slove cu trei caturi. MACEDONSKI, O. III 119.

CAT, caturi, s. n. Etaj. ◊ Catul de jos = parterul. – Tc. kat.

CAT ~uri n. Totalitate a încăperilor de pe același planșeu al unei clădiri; nivel; etaj. Bloc cu trei ~uri. ◊ ~ul de jos parter. /<turc. kat

cat n. 1. rând de case, etaj: casă cu trei caturi; 2. se zicea de slovele încălecate unele peste altele (cu cari se redactau vechile anaforale): scrisoare cu caturi. [Turc. KAT].

1) cat n., pl. urĭ (turc. bg. sîrb. kat). Munt. Rînd de casă, etaj. Scriere cu caturĭ, saŭ cu ceardacurĭ, cu litere una peste alta, cum era cirilica veche.

cat (înv.) s. n., pl. caturi

cat s. n., pl. caturi

cat s. n., pl. caturi

CAT s. v. etaj.

CAT s. etaj, nivel, (rar) rînd, (prin Bucov.) pliont, (înv.) plan, pod, streașină. (Casa are trei ~uri.)

cat (caturi), s. n. – Etaj, nivel. – Megl. cat. Tc. kat (Șeineanu, II, 93; Meyer 177; Lokotsch 1121; Ronzevalle 126); cf. alb. katë, sb. kat.