CATAGRAFIE, catagrafii, s. f. (Înv.) 1. Inventar. 2. Recensământ. – Din ngr. kataghrafi.

catagrafie sf [At: (a. 1793) URICARIUL XVI, 328 / V: ~tara~ / A și: (înv) ~raf~ / Pl: ~ii / E: ngr ϰαтαγραφη] (Înv) 1 Inventar. 2 Recensământ. 3 (Imp) Impozit stabilit pe baza unui recensământ.

CATAGRAFIE, catagrafii, s. f. (Înv.) 1. Inventar. 2. Recensământ. – Din ngr. kataghrafí.

CATAGRAFIE, catagrafii, s. f. (Învechit) 1. Inventar. Astfel, zi cu zi, i-a luat diamanticalele și sculele și argintăria, și le-a pus la păstrare acasă la Hagi Cănuță; pe urmă a-nceput să vînză și de pin lucrurile de preț ale casei, despre care... habar n-avusese să facă și el... o catagrafie. CARAGIALE, O. III 37. Să-mi facă mie Catagrafie, Parc-aș fi marfă de băcălie. ALECSANDRI, T. I 111. Întîi și întîi, pînă a nu se arunca în bolboacele etimologiei și a purismului, făcut-am de-amăruntul catagrafia bogăției sau a sărăciei limbii? RUSSO, O. 81. 2. Recensămînt. Toate faptele cîte se raportă la populațiune se constată prin două operațiuni administrative: catagrafiile sau recensimentele și rezumatele stării civile. IONESCU, D. 66.

CATAGRAFIE, catagrafii, s. f. (Înv.) 1. Inventar. 2. Recensămînt. – Ngr. katagrafí.

CATAGRAFIE s. f. tulburare a scrisului constând din repetarea cuvintelor sau a propozițiilor; înregistrarea în scris a unor variante care se repetă. (< cata- + -grafie²)

catagrafie f. 1. recensământ; 2. inventar. [Gr. mod.].

catagráfie f. (ngr. kata-grafí, inventar, acc. pe gra după alte cuv. ruseștĭ în -grafíe). Vechĭ. Azĭ pop. Statistică.

catarafie sf vz catagrafie

catagrafie (desp. -ta-gra-) (înv.) s. f., art. catagrafia, g.-d. art. catagrafiei; pl. catagrafii, art. catagrafiile (desp. -fi-i-)

catagrafie (-ta-gra-) (înv.) s. f., art. catagrafia, g.-d. art. catagrafiei; pl. catagrafii, art. catagrafiile

catagrafie s. f. (sil. -gra-) → grafie

CATAGRAFIE s. v. inventar, listă, recensământ.

catagrafie s. v. INVENTAR. LISTĂ. RECENSĂMÎNT.

catagrafie (catagrafii), s. f. – 1. Inventar. – 2. Recensămînt. Ngr. ϰαταγραφń (Gáldi 159).