29 de definiții pentru catalige

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CATALIGE s. f. pl. Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase); picioroange. – Cf. bg. katarjaga.

CATALIGE s. f. pl. Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase); picioroange. – Cf. bg. katarjaga.

catalige sfp [At: (a. 1646) GCR I, 164/6 / V: caștarige, ~ică, ~ig sn, ~ari sf ~ăriți, cătărâge, cătărâji, cătărig sn, cătârig sn, cătăroage / E: cf bg каталига] 1 Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase) Si: picioroange. 2 (Fig; fam) Picioare lungi (ale oamenilor sau ale păsărilor) Si: compasuri, crăcane, fuse. 3 (Mol; fig; îf cătărigă) Nume de capră (probabil cu picioare lungi). 4 (Înv; îf cătărigă) Adolescent.

CATALIGE s. f. pl. Două prăjini prevăzute cu cîte un suport pe care se pun picioarele și care sînt folosite pentru a umbla la o înălțime oarecare deasupra solului (mai ales în locurile noroioase); picioroange. Își întinde picioarele lungi cît cataligele și face niște pași ca de uriași. SADOVEANU, O. I 76. După cîteva minute... și-a făcut apariția un om pe catalige. SAHIA, N. 109. Cînd mergea, gîndeai că are catalige la picioare. CONTEMPORANUL, I ◊ Fig. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare... Am să vă văd și anul ăsta oare... Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. – Variantă: catalici (ALECSANDRI, T. 908) s. f. pl.

CATALIGE s. f. pl. Două prăjini prevăzute cu cîte un suport pe care se pun picioarele și cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase); picioroange. – Bg. katarjaga.

catalíge n. pl. (rudă cu rus. katálĭščik, patinator, d. katáti, a rostogoli). Mold. Picĭoroange. Cîrjĭ p. paraliticĭ: a umbla în catalige.

CATALIG ~ge n. 1) Fiecare din cele două prăjini perechi, prevăzute cu câte un suport, care servește pentru a înălța piciorul la umblat; piciorong. A umbla pe ~ge. 2) la pl. fig. Picioare lungi și subțiri; piciorong. /<bulg. katarjaga

catarigi f. pl. 1. picioare de lemn; galenți; 2. Tr. răcituri, piftie (din picioare de vite). [V. cătălige).

cătălige f. pl. Mold. 1. picioroange; 2. fig. cocostârcii cu lungile lor cătălige AL. [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CATALI s. 1. papainog, piciorong, (reg.) piciorag, piciorug. (Umblă pe ~ge.) 2. v. piciorong.

CATALI s. 1. papainog, piciorong, (reg.) piciorag, piciorug. (Umblă pe ~ge.) 2. (ORNIT.; Himantopus himantopus) piciorong, (reg.) picioare-lungi (pl.). (~ are picioarele foarte lungi.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cataligă (-gi), s. f. – Picioroange. – Var. (Mold.) catalică, cătălig(ă), catarig(ă), cătărig(ă), etc. – Cătărig, s. m. (înv., tînăr, adolescent). Origine incertă. Este posibil să fie vorba de o creație expresivă, cf. Graur, BL, IV, 97; însă nu este sigur că originea sa trebuie căutată în rom. În general se pune legătură cu bg. katerjaga „scară” (DAR; Candrea; cf. Bogrea, Dacor., IV, 812, unde se explică și legătura semantică între „articulație, picior” și „tînăr”). Mai ușor ar fi să plecăm de la sb. kotrig „articulație”, koturige „felie”; în acest caz ar fi cuvînt identic cu cătărigi (var. cotoroage), s. f. pl. (piftie din picioare de porc), pe care DAR îl consideră cuvînt diferit; și probabil și de la cotonoage, s. f. pl. (picioare, labe), cu der. cotonogi, vb. (a bate). – Der. (înv.) cătărigie, s. f. (adolescență).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

catarigă (cătărigă), catarigi (cătărigi), s.f. (reg.) picioroange, catalige.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

catalige s. n. pl. picioare lungi.

Intrare: catalige
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • catalige
  • cataligele
genitiv-dativ singular
plural
  • catalige
  • cataligelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • catalici
  • catalicile
genitiv-dativ singular
plural
  • catalici
  • catalicilor
vocativ singular
plural
cătârig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cătăroage
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
catarâge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
catarig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
caștarige
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
catalig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
catalică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
catariți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
catarigă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catari
  • catariga
plural
  • catarigi
  • catarigile
genitiv-dativ singular
  • catarigi
  • catarigii
plural
  • catarigi
  • catarigilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

catalige, cataligesubstantiv feminin plural

  • 1. Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: piciorong
    • format_quote Își întinde picioarele lungi cît cataligele și face niște pași ca de uriași. SADOVEANU, O. I 76. DLRLC
    • format_quote După cîteva minute... și-a făcut apariția un om pe catalige. SAHIA, N. 109. DLRLC
    • format_quote Cînd mergea, gîndeai că are catalige la picioare. CONTEMPORANUL, I 405. DLRLC
    • format_quote figurat O, cocostîrci, dragi păsări migratoare... Am să vă văd și anul ăsta oare... Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.