19 definiții pentru caznă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduință, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĭ „pedeapsă”.

caznă2 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: cf căznat, căzni2, necaz] (Iuz) Monstru.

caznă1 sf [At: VARLAAM, C. 154/2 / V: casnă, hasnă / Pl: ~ne / E: vsl казнъ] 1 Chin. 2 (Spc) Tortură. 3 (Trs; rar) Necaz. 4 Silință. 5 Muncă încordată, obositoare Si: osteneală, trudă. 6 Strădanie mare la o lucrare. 7 (Rar) Batjocură.

CAZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduință, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĩ „pedeapsă”.

CAZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu. Arzînd între bîrne, vitele își încrîncenau picioarele, își răsuceau boturile în sus; unele gemeau ca-n cazna unei nemaipomenite munci. CAMILAR, N. II 120. Mai bine mă duc cît văd cu ochii, decît să rabd eu așa caznă și ocară... chiar la mine acasă. RETEGANUL, P. III 40. Fără judecată, fără nimic, îl băgară la pușcărie, spre a fi pus la cazne și apoi să-l piarză pre el. ISPIRESCU, M. V. 7. ♦ Fig. Ceea ce produce suferință, chin. Bun pentru acei ce aveau glas, [profesorul de muzică] era adevărată caznă pentru nenorociții fără glas. CONTEMPORANUL, VI 198. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. S-au așezat amîndoi, unchiul și nepotul, cu caznele pe sat. STANCU, D. 382. 3. Străduință, osteneală, trudă, încordare. Aici [în școala din trecut] începe munca, ori mai bine cazna intelectuală. GHEREA, ST. CR. II 339. ◊ Loc. adv. Cu mare caznă = cu greu, cu trudă, cu mare efort. Cu mare caznă moș Petrache s-a limpezit. POPA, V. 103.

CAZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. S-au așezat amîndoi... cu caznele pe sat (STANCU). 3. Străduință, osteneală, trudă. – Slav (v. sl. kaznĩ „pedeapsă”).

CAZNĂ ~e f. 1) Suferință fizică sau/și morală foarte puternică; tortură; supliciu. 2) Efort (fizic sau intelectual) deosebit pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; osteneală; străduință; silință; sârguință. /<sl. kazni

caznă f. 1. chinuirea vinovatului spre a mărturisi crima, tortură: cazna s’a desființat în Principate de Regulamentul organic; 2. muncă, osteneală mare. [Slav. KAZNĬ, pedeapsă].

cáznă f., pl. e (vsl. kaznĭ, pedeapsă, d. kazati, a pedepsi, a mustra; sîrb. kazna. V. cazanie, năcaz, pricaz). Vest. Chin, tortură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caznă s. f., g.-d. art. caznei; pl. cazne

caznă s. f., g.-d. art. caznei; pl. cazne

caznă s. f., g.-d. art. caznei; pl. cazne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAZNĂ s. 1. v. tortură. 2. v. strădanie.

CAZNĂ s. 1. calvar, canon, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (~ îndurată de cineva.) 2. chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caznă (cazne), s. f.1. Tortură, chin, supliciu. – 2. Suferință, durere, neliniște. – 3. Trudă, muncă, strădanie. Sl. kaznĭ (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsă”, pol. kazn „pedeapsă”. – Der. căzni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se strădui; a îngriji; a avea grijă, a crește, cînd este construit cu prep. cu), din sl. kazniti „a pedepsi”.

Intrare: caznă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caznă
  • cazna
plural
  • cazne
  • caznele
genitiv-dativ singular
  • cazne
  • caznei
plural
  • cazne
  • caznelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casnă
  • casna
plural
  • casne
  • casnele
genitiv-dativ singular
  • casne
  • casnei
plural
  • casne
  • casnelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caznă, caznesubstantiv feminin

  • 1. Chin, supliciu, tortură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arzînd între bîrne, vitele își încrîncenau picioarele, își răsuceau boturile în sus; unele gemeau ca-n cazna unei nemaipomenite munci. CAMILAR, N. II 120. DLRLC
    • format_quote Mai bine mă duc cît văd cu ochii, decît să rabd eu așa caznă și ocară... chiar la mine acasă. RETEGANUL, P. III 40. DLRLC
    • format_quote Fără judecată, fără nimic, îl băgară la pușcărie, spre a fi pus la cazne și apoi să-l piarză pre el. ISPIRESCU, M. V. 7. DLRLC
    • 1.1. figurat Ceea ce produce suferință, chin. DLRLC
      • format_quote Bun pentru acei ce aveau glas, [profesorul de muzică] era adevărată caznă pentru nenorociții fără glas. CONTEMPORANUL, VI 198. DLRLC
  • 2. Asuprire, nedreptate, împilare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-au așezat amîndoi, unchiul și nepotul, cu caznele pe sat. STANCU, D. 382. DLRLC
  • 3. Osteneală, silință, strădanie, străduință, sârguință, trudă, încordare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aici [în școala din trecut] începe munca, ori mai bine cazna intelectuală. GHEREA, ST. CR. II 339. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu mare caznă = cu greu, cu trudă, cu mare efort. DLRLC
      • format_quote Cu mare caznă moș Petrache s-a limpezit. POPA, V. 103. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.