2 definiții pentru ceainicar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ceainicar sm [At: CONTEMPORANUL VI I 36 / V: ~iu / Pl: ~i / E: ceainic + -ar] 1 (Rar) Persoană care ține un local unde se servesc ceai și alte băuturi. 2-5 Persoană care (face sau) vinde ceainice (1-2).
ceainicariu sm vz ceainicar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ceainicar
ceainicar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ceainicariu substantiv masculin
| substantiv masculin (M71) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||