CEASORNIC, ceasornice, s. n. 1. Ceas (3). ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare într-o uzină, întreprindere etc., care imprimă pe fișele individuale momentul intrării și ieșirii muncitorilor. 2. (Bot.) Plantă agățătoare cu flori albe, trandafirii și albăstrii (Passiflora coerulea). – Din bg., sb. časovnik (modificat după ornic).

ceasornic sn [At: LET. II, 202/34 / V: ces~ / Pl: ~ice / E: bg часорник] 1 Ceas (47). 2 (Îs) ~ul casei (sau ~ de casă, ori ~ morții) Ticăit ca ceasul care se crede că se aude în perete sau în lemnărie Cf șarpele casei, știma casei. 3 (Îs) ~ul casei Gospodină bună care conduce treburile cu regularitatea unui ceasornic Si: cheia casei. 4 (Îs) ~ de pontaj Ceasornic special pus la poarta de intrare într-o uzină, întreprindere etc., pentru a imprima, pe fișele muncitorilor, ora intrării și ieșirii. 5 (Bot) Plantă agățătoare cu flori albe, trandafirii și albăstrii (Passiflora cocrulea).

CEASORNIC, ceasornice, s. n. 1. Ceas (3). ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare într-o uzină, întreprindere etc., care imprimă pe fișele individuale momentul intrării și ieșirii muncitorilor. 2. (Bot.) Plantă agățătoare cu flori albe, trandafirii și albăstrii (Passiflora coerulea). – Din bg., scr. časovnik (modificat după ornic).

CEASORNIC, ceasornice, s. n. Ceas (3). Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Doar ceasornicul urmează lunga timpului cărare. EMINESCU, O. I 130 Ceasornicul arăta patru. NEGRUZZI, S. I 53. Gînganie fără suflare, Umblă făr-astîmpărare N-are duh, nici nu viază, Toată lumea îndreptează (Ceasornicul). ȘEZ. I 194. ◊ (Metaforic) Pupăza era ceasornicul satului. CREANGĂ, A. 55. ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare într-o uzină. întreprindere etc., care imprimă pe fișele individuale momentul intrării și ieșirii muncitorilor.

CEASORNIC, ceasornice, s. n. Ceas (3). ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare într-o uzină, întreprindere etc., care imprimă pe fișele individuale momentul intrării și ieșirii muncitorilor. – Bg., sb. časovnik (modificat după ornic).

CEASORNIC ~ce n. Aparat care măsoară și indică timpul; ceas. ~ de aur. /<bulg. sb. țasovnik

ceasornic n. 1. mașină care arată și uneori bate ceasurile: ceasornic de buzunar, de masă, de perete; ceasornic de casă, sunet în perete unde stau icoanele; 2. o horă muntenească; 3. plantă acățătoare cu flori mari frumoase, albe, roșii și albăstrii, plăcut mirositoare, cultivată adesea pentru decorarea zidurilor, chioșcurilor și a florăriilor (Passiflora caerulea). [Rus. ČASOVĬNIKŬ (cf. bobornic din bobovnic)].

ceasórnic n., pl. -oárnice și -órnice (rus. časóvnik, ceaslov, orar, časý [pl.], ceasornic; sîrb. bg. časóvnik, ceasornic. Cp. cu bobornic, gromolnic, țîrcovnic). Mașină care măsoară și arată timpu (ceasurile): ceasornic de buzunar saŭ portativ, de masă, de părete. Un dans popular. O plantă agățătoare ornamentală originară din Brazilia și Perú (passiflóra caerúlea). Ceasornicu umblă în ainte, în apoĭ, a stat, arată maĭ mult de cît trebuĭe, maĭ puțin, nu funcționează. A întoarce ceasornicu, a-ĭ strînge coarda ca să funcționeze. Casă cu ceasornic, în aĭ căreĭ părețĭ, după credința poporuluĭ, se aud niște bătăĭ ca tic-tacu ceasorniculuĭ. – Supt influența curentuluĭ latinist, uniĭ șĭ-aŭ închipuit că ceasornic e compus din ceas și... ornic, ĭar ornic din oră și sufixu slav -nic!. De aceĭa, aŭ început să scrie (dar n’aŭ îndrăznit să și zică!) ornic îld. ceasornic! Sadoveanu maĭ scrie încă: ornicu cu cuc stătuse (VR. 1911, 1, 19). – Nu se știe precis numele inventatoruluĭ ceasorniculuĭ cu roate dințate, dar se știe că, pin seculu XII, existaŭ pin mînăstirĭ asemenea ceasornice. Germaniĭ îl atribue luĭ Petru Hendlein (lăcătuș din Nürnberg), care construĭa ceasornice de buzunar pe la 1500-1548, ĭar Francejiĭ luĭ Julien Coudray (originar din Blois), care, la 1528, a oferit luĭ Francisc I doŭă pumnale ornate cu cîte un ceasornic.

cesornic sn vz ceasornic

órnic, V. ceasornic.

ceasornic s. n., pl. ceasornice

ceasornic s. n., pl. ceasornice

ceasornic s. n., pl. ceasornice

ceasornic, -sornice.

CEASORNIC s. 1. ceas, (înv.) orar, orologhion, (înv., mai ales în Mold.) ornic, (arg.) moară. (Și-a cumpărat un ~ de perete.) 2. (BOT.; Passiflora coerulea) (reg.) floarea-suferinței.

CEASORNIC s. 1. ceas, (înv.) orar, orologhion, (înv., mai ales în Mold.) ornic, (arg.) moară. (Și-a cumpărat un ~ nou.) 2. (BOT.; Passiflora coerulea) (reg.) floarea-suferinței.

ceasornic (ceasornice), s. n. – Aparat care servește la măsurarea timpului, ceas. Rus. časovnik „ceas”, cu consonantismul modificat prin asociere cu ornic „ceas” (Cihac, II, 47; Conev 62; DAR). Totuși, Pușcariu, Dacor., VIII, 111, crede că se poate pleca de la o compunere a lui ceas cu ornic.

a merge ca un ceasornic / ca ceasul / ca pe roate / ca uns expr. a funcționa, a evolua perfect.