17 definiții pentru celui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELUI, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni.

CELUI, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni.

celui [At: PALIA (1582), ap. GCR 51 / P: ~lu-i / Pzi: ~esc / E: mg csalni] (Reg) 1-2 vtr A (se) înșela. 3 vr A constata că a fost înșelat Si: a se încelui (3). A vt A decepționa.

CELUI, celuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înșela, a amăgi. Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii... D-a mințit și n-a venit, Doamne, rău-m-a celuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97. ◊ Refl. Cum mă culc, cum te visez! Pun mîna, nu le găsesc... Doamne, cum mă celuiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16. ♦ A ademeni, a momi. Pe mine m-a celuit de la părinți, cînd eram numai de trei ani. RETEGANUL, P. I 35. – Variantă: încelui (RETEGANUL, P. III 40) vb. IV.

CELUI, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Magh. csalni.

CELUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A înșela. Csĕluiesk. Decipio. Fallo. AC, 332. L-au înșelat și l-au celuit diavolul pre Adam de au greșit. MOL. 1695,. 32r. Să vatămă dragoste frățască si e celuit prietnicul. CAT. B, 28; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; VCC, 13; MISC. SEC. XVII, 100v; PSALT. SEC. XVII, apud TEW. Ce cea moarte tristă rău l-au celuit. CSOM., 2v. ♦ (Criș.) A lua prin înșelăciune. Îmblă cu hicleșigul... de celuiesc de la vecinul. C 1692, 508r. Etimologie: magh. csalni. Vezi și celșag, celuitor, celuitură, încelui, înceluitor. Cf. î n c e l u i, o p ă c i, p o t i c ă l i.

celuĭésc și înceluĭésc v. tr. (ung. csalni, a înșela. V. cealăŭ, celăușag). Vechĭ. Azĭ Trans. Înșel. Seduc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

celui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiesc, 3 sg. celuiește, imperf. 1 celuiam; conj. prez. 1 sg. să celuiesc, 3 să celuiască

celui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiesc, imperf. 3 sg. celuia; conj. prez. 3 să celuiască

celui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiesc, imperf. 3 sg. celuia; conj. prez. 3 sg. și pl. celuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CELUI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

celui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

celuí (-uésc, celuít), vb. – (Trans. și Mold.) A înșela, a momi. – Var. încelui. Mag. csalni (Cihac, II, 488; Berneker 135); cf. sb. čalovati, rut. čaljovaty.Der. (în)celuitor, adj. (înșelător); (în)celuială, s. f. (înșelăciune, fraudă); celuitură, s. f. (înșelăciune); cel(u)șag, celșug, s. n. (înșelăciune). Aceleiași rădăcini îi aparțin ciolă, s. f. (Trans. de Nord, înșelăciune, capcană), din mag. csal; ciolar, adj. (șarlatan, trișor); cealău, s. m. (Trans., șarlatan, trișor), din mag. csaló.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

celui, celuiesc, vb. tranz. – (reg.) A înșela, a momi. – Din magh. csalni „a înșela, a amăgi” (Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).

celui, celuiesc, vb. – A înșela, a momi. – Din magh. csalni.

celui, celuiesc, v.t. (reg.) A înșela, a momi: „Dar să nu vă gândiț' / Că sunt ceva om / Care să vă celuiesc / Și să vă prăbăluiesc” (Bilțiu, 2015: 157). – Din magh. csalni „a înșela, a amăgi” (DLRM, MDA).

Intrare: celui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • celui
  • celuire
  • celuit
  • celuitu‑
  • celuind
  • celuindu‑
singular plural
  • celuiește
  • celuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • celuiesc
(să)
  • celuiesc
  • celuiam
  • celuii
  • celuisem
a II-a (tu)
  • celuiești
(să)
  • celuiești
  • celuiai
  • celuiși
  • celuiseși
a III-a (el, ea)
  • celuiește
(să)
  • celuiască
  • celuia
  • celui
  • celuise
plural I (noi)
  • celuim
(să)
  • celuim
  • celuiam
  • celuirăm
  • celuiserăm
  • celuisem
a II-a (voi)
  • celuiți
(să)
  • celuiți
  • celuiați
  • celuirăți
  • celuiserăți
  • celuiseți
a III-a (ei, ele)
  • celuiesc
(să)
  • celuiască
  • celuiau
  • celui
  • celuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluire
  • ‑nceluire
  • înceluit
  • ‑nceluit
  • înceluitu‑
  • ‑nceluitu‑
  • înceluind
  • ‑nceluind
  • înceluindu‑
  • ‑nceluindu‑
singular plural
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluii
  • ‑nceluii
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (tu)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
(să)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
  • înceluiai
  • ‑nceluiai
  • înceluiși
  • ‑nceluiși
  • înceluiseși
  • ‑nceluiseși
a III-a (el, ea)
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluia
  • ‑nceluia
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluise
  • ‑nceluise
plural I (noi)
  • înceluim
  • ‑nceluim
(să)
  • înceluim
  • ‑nceluim
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluirăm
  • ‑nceluirăm
  • înceluiserăm
  • ‑nceluiserăm
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (voi)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
(să)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
  • înceluiați
  • ‑nceluiați
  • înceluirăți
  • ‑nceluirăți
  • înceluiserăți
  • ‑nceluiserăți
  • înceluiseți
  • ‑nceluiseți
a III-a (ei, ele)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluiau
  • ‑nceluiau
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluiseră
  • ‑nceluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

celui, celuiescverb

  • 1. regional A (se) înșela, a (se) amăgi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii... D-a mințit și n-a venit, Doamne, rău-m-a celuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97. DLRLC
    • format_quote Cum mă culc, cum te visez! Pun mîna, nu te găsesc... Doamne, cum mă celuiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Ademeni, momi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe mine m-a celuit de la părinți, cînd eram numai de trei ani. RETEGANUL, P. I 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.