35 de definiții pentru cer (boltă)
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (7)
- argou (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) spațiu de deasupra orizontului unui observator (2), care are o formă aparent emisferică, boltă cerească, firmament. ◊ Expr. Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga de cineva insistent. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină; palat. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – Lat. caelum.
cer3 sn [At: COD. VOR. 135/10 / V: ~iu / Pl: ~uri / E: lat calum] 1 (Ast) Spațiu infinit în care se mișcă toate astrele Si: univers. 2 (Pex) Toate corpurile cerești din spațiu Cf lume. 3 (Pex) Imagine a cerului (1) oglindită în apă. 4 Parte din spațiu care pare a forma o boltă emisferică circumscrisă de orizont deasupra pământului Și firmament, tărie. 5 (Pex) Ceea ce cuprinde cerul (4). 6 (Prc) Atmosferă. 7 (Prc) Parte a cerului (1) aflată deasupra capului privitorului. 8 (Îlav) Sub ~ Pe pământ. 9 (Îlav) Sub ~ul liber Fără nici un adăpost. 10 (Îlav) Până-i ~ul Cât lumea. 11 (Îal; după negație) Niciodată. 12-13 (Îe) A răscoli ~ul și pământul A face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). 14-15 (Îe) (Departe) ca ~ul de pământ (sau ca de la ~ la pământ) E o mare (distanță sau) diferență între două obiecte. 16 (Îs) Înălțimea (sau înaltul, ori slava) ~ului Cea mai mare înălțime a acestui spațiu. 17 (Îlav) Cu o falcă-n ~ și cu una în pământ Cu furie. 18 (Îal) Gata să distrugă totul în cale. 19 (Îlav) Nu se face gaură (sau bortă) în ~Nu-i nimic. 20 (Îal) Nu trebuie să se dea importanță faptului. 21-22 (Îe) A cădea (sau a pica) ~ul pe cineva A fi foarte surprins (de un mare necaz). 23 (Îae) A fi surprins într-o postură dezonorantă. 24 (Îe) A pica din ~ A sosi pe neașteptate în mod fericit. 25 (Îae) A nu fi la curent cu datele situației în care a nimerit. 26 (Îe) Nu pică din ~ Nu vine de-a gata. 27 (Îe) A privi la ~ A fi mândru. 28 (Îlav) Când s-a lipi ~ul de pământ Niciodată. 29 (Îe) A făgădui cuiva ~ul și pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 (Îs) Bolta ~ului Firmament. 31 (Îs) Păsările ~ului Păsări zburătoare. 32 (Îs) Brâul (sau cununa) ~ului Curcubeu. 33 (Îlav) La poalele ~ului Departe. 34 (Îal) La capătul lumii. 35 (Îs) Toartele (torțile) ~ului Margini aparente ale cerului. 36 (Îs) Inima ~ului Centru al bolții cerești. 37 (Îs) Crângul (sau brâul luminos al) ~ului Calea lactee. 38 (Ant; pan; îs) ~ul gurii Palat al gurii. 39 (Buc; îs) ~ul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele. 40 (Pex) Acoperământ deasupra patului, unui tron etc. Si: baldachin, uranisc. 41 Regiune superioară a pământului considerată de oameni ca lăcașul divinității. 42-43 (Îe; îlav) (A se ruga de cineva) cu ~ul și cu pământul (A se ruga) cu cea mai mare stăruință. 44-45 (Pex) (Putere a lui) Dumnezeu. 46 (Spc) Lăcaș al celor fericiți după moarte Si: eden, paradis, rai. 47-48 (Pex) Fericire (după moarte). 49 (Îs) Împărăția ~ului (sau ~urilor) Cer (45). 50 (Îe) A se crede în al șaptelea (sau al nouălea) ~ A fi extrem de fericit. 51 (Îe) A ridica pe cineva în slava ~ului sau a înălța pe cineva (până) la~ A lăuda pe cineva foarte mult. 52 (Îe) Știe și toaca-n ~ Știe tot. 53 (Îe) Se crede căzut (cu hârzobul) din ~ E foarte încrezut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică; boltă cerească, firmament. ◊ Expr. Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, palatul bucal. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – Lat. caelum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CER2, ceruri, s. n. (Adesea la pl. cu același sens) 1. Spațiu nesfîrșit în care se află toți aștrii (v. univers); (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care pare a avea o formă emisferică. Cerul a coborît aproape, cu nori vineți și răsfirați, pe dealurile unde vîntul fîșie în porumburi uscate. C. PETRESCU, S. 61. Irina privea dornică cerul însăninat și presărat cu stele în partea Galațului. BUJOR, S. 136. Cînd ne scularăm a doua zi, soarele era de o suliță pe ceruri. HOGAȘ, DR. II 17. Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57. ◊ (Literar și poetic, precedat de «boltă» sau de «tării») Stelele licăreau pe bolta cerului. ▭ Răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor. ISPIRESCU, M. V. 41 (În forma regională ceri) Chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. ◊ (Poetic) În nord creșteau umbre înalte pe cerul nădejdii. BOUREANU, S. P. 20. Și-a umplut și baciul fluierul cu cer, Ca să-l zică noaptea focului de veghe. LESNEA, A. 34. ◊ Fig. [Moldova] n-avea nici o înfiorare pe luciți, numai în adînc, pe cerul boltit al fundului, tremura neîntrerupt, fără hodină, frunzișul bogat, mărunt, al plopilor cu trunchiuri cenușii. SADOVEANU, O. V 62. ◊ Expr. (Rar) Pînă-i cerul = niciodată. ◊ (În forma regională ceri) Eu mă duc, mîndruță, duc, Unde-nfloare piperiul Și nu vin pînă-i ceruți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. Sub cerul liber = în aer liber; afară. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pămînt = a nu se potrivi de loc, a fi mare deosebire (între unul și altul), a fi în contrast (unul cu altul). A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege, a fi străin de ceea ce se întîmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a căzut cerul pe mine, exprimă starea de uluire a cuiva față de o situație neașteptată și neplăcută. Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău. Tată, spune-ne și nouă, că doar nu s-o face gaură în cer dacă vom ști și noi ce lucru te amăraște. ISPIRESCU, L. 12. A făgădui cerul și pămîntul = a promite lucruri nerealizabile. A răscoli cerul și pămîntul = a face tot posibilul, toate încercările (pentru a găsi un lucru pierdut). (În legătură cu verbe de mișcare, foarte des în basme) Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pămînt = vijelios, furios, gata să distrugă tot în drumul său. Pe cînd Reșid era urgisit... sosește, generalul Mencicof, cu o falcă în cer și alta în pămînt. GHICA, la TRDG. În înaltul (sau slava) cerului = la o mare înălțime, cît se poate de sus. [Puricele] s-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. ♦ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă. Uscat e cerul gurii lor. COȘBUC, P. I 109. 2. Aer, văzduh, atmosferă. Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. Al Moldovei steag de fală fîlfîie falnic în cer. ALECSANDRI, P. A. 45. Crivățul... vîjîie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ Expr. Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. (În diverse mitologii) Regiune situată undeva deasupra pămîntului și considerată ca lăcaș al divinității, al perfecțiunii și al fericirii; (după moarte) rai. Își ridică mîinile către ceruri. ISPIRESCU, M. V. 40. Nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ISPIRESCU, L. 39. ◊ Fig. Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer. EMINESCU, O. I 91. ◊ Expr. A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pămîntul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. Se rugase cu cerul și cu pămîntul de mă-sa, s-o lase să culce vițelul plăpînd cu ea în casă. CARAGIALE, O. I 308. A ridica (pe cineva) pînă la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a nu mai putea de bucurie. A se crede căzut (sau coborît) cu hîrzobul din cer v. hîrzob. ♦ Putere divină, providență. Însă dacă cerul vrînd să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze... BOLINTINEANU, O. 34. ◊ Expr. Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu nesfîrșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică. ◊ Expr. Sub cerul liber = în aer liber; afară. (Rar) Pînă-i cerul = niciodată. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pămînt = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul). A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege, a fi străin de aceea ce se întîmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a căzut cerul pe mine, exprimă uluirea cuiva față de o situație neașteptată și neplăcută. Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = nu are să fie cine știe ce pagubă, nu are să se întîmple nici un rău. A făgădui cerul și pămîntul = a promite lucruri nerealizabile. Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pămînt = furios. În înaltul (sau slava) cerului = la mare înălțime. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. (În diverse mitologii) Rai. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) pînă la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a nu mai putea de bucurie. A răscoli cerul și pămîntul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). (Rar) A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pămîntul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. ♦ Putere divină, providență. ◊ Expr. Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare. – Lat. caelum.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CER1 ~uri n. 1) Spațiu infinit de deasupra pământului, ce pare a avea formă emisferică; bolta cerească; firmament. ~ plin de stele. ◊ Sub ~ pe pământ. În înaltul ~ului la o înălțime foarte mare. Sub ~ul liber în aer liber; afară. A fi departe ca ~ul de pământ (sau ca ~ul și pământul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cădea (sau a pica) din ~ a) a veni pe neașteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece în jur. Nu pică din ~ nu se obține fără eforturi, fără muncă. A făgădui (sau a promite, a jurui) ~ul și pământul a făgădui lucruri irealizabile. Cât îi ~ul și pământul niciodată. ~ul gurii peretele superior al cavității gurii; palatul bucal. 2) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer; văzduh. ◊ ~ senin atmosferă fără nouri. A ridica pe cineva până la ~ (sau în slava ~ului) a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) ~ a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (în credințele religioase) Lăcaș al lui Dumnezeu. ◊ A se ruga cu ~ul, cu pământul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Împărăția ~urilor raiul. Nedreptate strigătoare la ~ nedreptate evidentă care provoacă revoltă. /<lat. caelum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cer n. (pl. ceruri) 1. partea spațiului care se întinde dasupra capetelor noastre; 2. după concepțiunea populară: bolta dasupra pământului pe care parcă’s înfipte stelele, soarele și luna; 3. aer, atmosferă, climă: cerul Italiei; fig. D-zeu, providență: facă Cerul! 5. locașul fericiților, paradis: împărăția cerurilor; 6. partea unui tablou care reprezintă cerul; 7. perete orizontal ce desparte cavitatea gurii de a nasului. [Lat. CAELUM; sensul 7 bolta gurii asemănată cu bolta cerului) e metaforă comună multor limbi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) cer n., pl. urĭ (lat. caelum, it. sp. cielo, pv. cat. cel, fr. ciel, pg. ceo). Bolta albastră care se pare că învelește pămîntu. Aer, atmosferă: ceru e senin. Paradis, raĭ: Împărăția cerurilor. Climă: ceru uneĭ țărĭ. Fig. Dumnezeŭ, providența: grație ceruluĭ. A ridica în cer, a lăuda mult. A răscoli ceru și pămîntu, a face tot posibilu, toate încercările. Focu ceruluĭ, fulgeru. Ceru unuĭ tabloŭ, partea care reprezentă ceru. Ceru guriĭ, palatu, partea superioară a guriĭ de la dințĭ pînă la înghițitoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CERUL CURAT DE TRĂSNET NU SE TEME (pr.) = Cine-și caută de datorie, nu are frică de bănat.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
GLASUL NEBUNULUI NU SE AUDE ’N CER = Cînd vorbele cuiva n’au nici un temeiu.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cer2 (bolta cerească) s. n., pl. ceruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cer2 (bolta cerească) s. n., pl. ceruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cer (boltă, firmament) s. n., pl. ceruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cer, -ri (specie de stejar) și -ruri (bolta cerească).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
+slavă Cerului loc. interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CER s. 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crângul cerului, (fig.) tărie. (cerul e plin de stele.) 2. v. văzduh. 3. v. rai. 4. (BIS.) divinitate, dumnezeire, pronie, providență. 5. (ANAT.) cerul-gurii = palat, boltă palatină, (înv.) păraț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CER s. 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crîngul cerului, (fig.) tărie. (~ e plin de stele.) 2. aer, atmosferă, slavă, spațiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~ cu aripile întinse.) 3. (BIS.) paradis, rai, (livr.) eden. (Odihnește în ~.) 4. (BIS.) divinitate, dumnezeire, pronie, providență. (~ să-l aibă în pază!) 5. (ANAT.) cerul-gurii = palat, boltă palatină, (înv.) păraț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRÂNGUL CERULUI s. v. boltă, cer, firmament.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crîngul cerului s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cer (ceruri), s. n. – 1. Spațiu cosmic, în care se află aștrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. – Mr., megl. țer, istr. cer. Lat. coelum (Pușcariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); cf. alb. kjelj, it., sp. cielo, prov., cat., cel, fr. ciel, port. ceo. – Der. ceresc, adj. (celest, divin). Din rom. provine țig. čero (Miklosich, Zig., 189), čeroros (cf. Wlislocki 79), ultima formă pe baza pl. ceruri.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CANDELA CERULUI, numele popular al Stelei Polare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
QUID SI NUNC CAELUM RUAT? (lat.) ce-ar fi de s-ar prăbuși acum cerul? – Arian, „Anabasis”, I, 4. Solii celților, vestiți pentru neînfricarea lor, întrebați de Alexandru cel Mare dacă se tem de ceva, ar fi răspuns prin această întrebare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DROSERA L., ROUA CERULUI, fam. Droseraceae. Gen originar din Africa de S, Asia, Australia, America, Brazilia, Europa, Noua Zeelandă, cca 87 specii, mici, erbacee, de obicei perene. Frunze lung-pețiolate, în rozete radicale sau alterne, pe tulpină orbiculară, cu peri roșietici, digestivi, glanduloși, pe vîrful fiecărei glandule cu cîte o picătură lucitoare de substanță vîscoasă. Flori albe sau roz-pal (caliciul cu 5 sau 8 sepale, puțin concrescute la bază, corolă cu 5 sau 8 petale care se usucă devreme, 4-8 stamine. 5 stile, de obicei 3, bifide, libere sau concrescute la bază, ovar cu o singură lojă), așezate terminal, în raceme. Fructe, capsule cu numeroase semințe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A lua cerul cu asalt – E o expresie care aparține lui Marx: a folosit-o într-o scrisoare adresată la 12 aprilie 1881 lui Ludwig Kugelmann, membru al Internaționalei I, și se referă la comunarzii din Paris. Mare cunoscător și admirator al antichității, Marx s-a inspirat probabil din mitologie, unde se povestește că giganții au luat cerul cu asalt împotriva lui Zeus. Expresia a fost preluată de Lenin în „Prefața” la traducerea în limba rusă a scrisorilor lui K. Marx către L. Kugelmann. Vorbind despre atitudinea lui Marx față de luptele comunarzilor, Lenin scria: „Și ca participant la lupta maselor, pe care o trăia în exil la Londra cu toată ardoarea și pasiunea care îl caracterizau, Marx supune criticii măsurile nemijlocite ale acestor parizieni, care au dat dovadă «de un curaj nebun» pornind «să ia cu asalt cerul»” (Opere, vol. 12, pag. 96). În românește, expresia ar echivala cu „a te lua (sau a te prinde) de piept cu Dumnezeu”. Arabul din cunoscuta baladă El Zorab a lui Coșbuc exclamă: „Al meu e! Pentru calul meu Mă prind de piept cu Dumnezeu”… LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Al șaptelea cer – Se zice și „al nouălea”, iar Vasile Alecsandri ajunge chiar la al... nouăsprezecelea („visul... m-a ridicat în al nouăsprezecelea cer”). Expresia e bazată pe credința celor vechi, că cerul ar fi alcătuit din mai multe bolte (de aici pluralul: ceruri). Filozoful Aristotel, care își imagina că cerurile sînt de cristal, susținea existența a opt ceruri. Alții au fost mai generoși (de pildă, în secolul al XIII-lea, regele Alfons al X-lea al Castiliei, care se ocupa de astronomie, demonstra că sînt... 127!). Mulți erau mai zgîrciți: teologul Tomasso dAquino, care a trăit în același secol, susținea existența a șapte ceruri ; poetul Dante a descris nouă. Și fiindcă, odată cu stabilirea numărului de ceruri, se stabilea și o ierarhie între ele, rezervîndu-se cele de mai sus „preafericiților”, se înțelege că a spune „sînt în al șaptelea cer” său „mă simt în al nouălea cer” înseamnă a te socoti în starea cea mai fericită, în culmea desfătării și a bucuriei! „O ridică-n osanale, Ca pe-o scară de mătase, Pînă-n ceru-al șaptelea...” Ion Minulescu, Primăvară rurală LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
On trouve avec le ciel des accomodements (fr. „Te mai învoiești și cu cerul)” – Molière (Tartuffe, act. IV, sc. 5) – Cînd Elmira pretextează că va supăra cerul dacă va păcătui în dragoste, Tartuffe îi răspunde: „E cîte-o destătare oprită, nu te-nșeli, Dar se mai fac cu cerul și unele-nvoieli!” Ironia lui Molière servește spre a satiriza preacuvioasa fățărnicie. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Tempora si fuerint nubila, solus eris (lat. „Dacă cerul se înnorează, vei rămîne singur”) – vezi: Donec eris felix… LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a fi negru în cerul gurii expr. 1. (d. câini) a fi rău. 2. (d. oameni) a afișa o atitudine caustică / ironică; a ironiza verbal.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a pica din cer / din senin expr. a veni pe neașteptate.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a promite (cuiva) luna de pe cer / marea cu sarea expr. a promite (cuiva) ceva irealizabil sau intangibil, a promite (cuiva) tot ce își dorește.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se ruga cu cerul și pământul (de cineva) expr. a implora (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a ști și toaca-n cer expr. a ști multe lucruri; a face pe atoateștiutorul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
în al nouălea cer expr. foarte bucuros, foarte fericit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strigător la cer expr. 1. revoltător, de o deosebită gravitate. 2. evident, vădit; imposibil de trecut cu vederea.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cer, cerurisubstantiv neutru
- 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) spațiu de deasupra orizontului unui observator, care are o formă aparent emisferică, boltă cerească. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: firmament
- Cerul a coborît aproape, cu nori vineți și răsfirați, pe dealurile unde vîntul fîșie în porumburi uscate. C. PETRESCU, S. 61. DLRLC
- Irina privea dornică cerul însăninat și presărat cu stele în partea Galațului. BUJOR, S. 136. DLRLC
- Cînd ne scularăm a doua zi, soarele era de o suliță pe ceruri. HOGAȘ, DR. II 17. DLRLC
- Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57. DLRLC
- Stelele licăreau pe bolta cerului. DLRLC
- Răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor. ISPIRESCU, M. V. 41. DLRLC
- Chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. DLRLC
- În nord creșteau umbre înalte pe cerul nădejdii. BOUREANU, S. P. 20. DLRLC
- Și-a umplut și baciul fluierul cu cer, Ca să-l zică noaptea focului de veghe. LESNEA, A. 34. DLRLC
- [Moldova] n-avea nici o înfiorare pe luciu, numai în adînc, pe cerul boltit al fundului, tremura neîntrerupt, fără hodină, frunzișul bogat, mărunt, al plopilor cu trunchiuri cenușii. SADOVEANU, O. V 62. DLRLC
- comentariu Este folosit adesea la plural cu sens de singular. DLRLC
- Sub cerul liber = în afara unei locuințe. DEX '09 DLRLCsinonime: afară
- Până-i cerul = niciodată. DEX '09 DLRLCsinonime: niciodată
- Eu mă duc, mîndruță, duc, Unde-nfloare piperiul Și nu vin pînă-i ceriul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. DLRLC
-
- Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. DEX '09
- diferențiere A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi mare deosebire (între unul și altul), a fi în contrast (unul cu altul). DLRLC
-
- A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). DEX '09 DLRLC
- A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga de cineva insistent. DEX '09 DLRLC
- Se rugase cu cerul și cu pămîntul de mă-sa, s-o lase să culce vițelul plăpînd cu ea în casă. CARAGIALE, O. I 308. DLRLC
-
- A pica (sau a cădea) din cer = a sosi pe neașteptate. DEX '09 DLRLC
- A pica (sau a cădea) din cer = a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. DEX '09 DLRLC
- Nu pică din cer = nu vine de-a gata. DEX '09 DLRLC
- Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). DEX '09 DLRLC
- Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău. DEX '09 DLRLC
- Tată, spune-ne și nouă, că doar nu s-o face gaură în cer dacă vom ști și noi ce lucru te amăraște. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
-
- A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. DEX '09 DLRLC
- (În legătură cu verbe de mișcare, foarte des în basme) Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pământ = gata să distrugă tot în drumul său. DLRLC
- Pe cînd Reșid era urgisit... sosește generalul Mencicof, cu o falcă în cer și alta în pămînt. GHICA, la TRDG. DLRLC
-
- În înaltul (sau slava) cerului = la o mare înălțime, cât se poate de sus. DLRLC
- [Puricele] s-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
-
- Cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină. DEX '98 DLRLCsinonime: palat
- Uscat e cerul gurii lor. COȘBUC, P. I 109. DLRLC
-
-
-
- Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
- Al Moldovei steag de fală fîlfîie falnic în cer. ALECSANDRI, P. A. 45. DLRLC
- Crivățul... vîjîie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. DLRLC
- 2.1. Păsările cerului = păsările zburătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 3. (În diverse mitologii) Regiune situată undeva deasupra Pământului și considerată ca lăcaș al divinității, al perfecțiunii și al fericirii; (după moarte) rai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Își ridică mîinile către ceruri. ISPIRESCU, M. V. 40. DLRLC
- Nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
- Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
- 3.1. Putere divină. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: divinitate providență
- Însă dacă cerul vrînd să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze... BOLINTINEANU, O. 34. DLRLC
- Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare. DLRLC
-
- A ridica (pe cineva) până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. DLRLC
- A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- caelum DEX '09 DEX '98