4 definiții pentru cercuriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cercuriu, ~ie [At: HEM. 1575/5 / Pl: ~ii / E: cercuri + -iu] 1 a În formă de cerc. 2 a (D. coarne; spc; lpl) Orientate în sus, în formă de cerc. 3 smf Bou sau vacă cu coarnele cercurii (2).
cercuriu a. în formă de cerc: coarne cercurii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cercuríŭ, -íe adj. Ca cercu: coarne cercuriĭ (la boĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cercuriu, cercurie, cercurii, adj. (pop. și înv.) în formă de cerc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cercuriu
cercuriu adjectiv
| adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)