opțiuni
  • info

13 definiții pentru chefliu (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHEFLIU, -IE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).

chefliu, ~ie [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: tc kefli] 1 a Vesel. 2 a Bine dispus. 3-4 smf, a (Om) căruia îi plac chefurile. 5 a Cu chef. 6 a Amețit de băutură.

CHEFLIU, -IE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).

CHEFLIU,-IE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. La scara vaporului îi ieși înainte un camarad chefliu. BART, E. 190. Acest Bacus, fiind de firea lui chefliu, avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103. Iacă sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546.

CHEFLIU, -IE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Tc. keyfli.

CHEFLIU ~e (~i) Care are chef; cu chef; bine dispus; vesel. [Sil. che-fliu] /<turc. keyfli

chefliu a. 1. care e totdeauna cu chef, vesel; 2. cui place a face chef: om chefliu; 3. amețit, beat: io, cumnată, o să viu, cum mă vezi așa chefliu! POP. [Turc. KEFLI].

cheflíŭ, -íe adj. (turc. kefli). Fam. Bine dispus, vesel. Ĭubitor de chef, de beție. Cam beat, amețit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chefliu (desp. che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflie, pl. m. și f. cheflii

!chefliu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflie; pl. m. și f. cheflii

chefliu adj. m. (sil. -fliu), f. cheflie; pl. m. și f. cheflii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHEFLIU adj., s. petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.)

CHEFLIU adj. petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.)

Intrare: chefliu (adj.)
chefliu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: che-fliu, chef-liu info
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chefliu
  • chefliul
  • chefliu‑
  • cheflie
  • cheflia
plural
  • cheflii
  • chefliii
  • cheflii
  • chefliile
genitiv-dativ singular
  • chefliu
  • chefliului
  • cheflii
  • chefliei
plural
  • cheflii
  • chefliilor
  • cheflii
  • chefliilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chefliu, chefliisubstantiv masculin
chefliu, cheflieadjectiv
cheflie, chefliisubstantiv feminin

  • 1. (Om) căruia îi plac chefurile. DEX '09 DLRLC
    • format_quote La scara vaporului îi ieși înainte un camarad chefliu. BART, E. 190. DLRLC
    • format_quote Acest Bacus, fiind de firea lui chefliu, avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103. DLRLC
    • format_quote Iacă sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. DEX '09 DLRLC
      sinonime: vesel
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.