CHENAR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar.

chenar sn [At: DUMITRACHE, 54 / V: chin~, (Ban) cin~, chie~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc kenar] 1 (Înv) Margine (de sat sau de oraș). 2 Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) pe care o are de jur-împrejur un obiect și care servește ca ornament. 3 (Spc) Broderia cusută pe marginea unei stofe. 4 Tivitură de o culoare deosebită Si: bordură. 5 Bordura simplă sau înflorită ce se face în jurul unei pagini. 6 Crestătura de pe marginea unei monede. 7 (În ziare sau periodice) Spațiu rezervat articolelor de importanță deosebită și înconjurat cu linii mai groase. 8 (Îc ~ul-bălții (sau bălților) Mică plantă acvatică, care se dezvoltă sub apă și înflorește după ce s-a retras apa, crescând pe malurile bălților și ale ostroavelor Dunării. 9 (Aht) Sculpturi (în piatră), care încadrează ferestrele sau ușile unei clădiri. 10 (Nob) Ramă, cadru (la ușă, geamuri). 11 (Nob) Pervaz.

CHENAR (pl. -are) sn. 1 Marginea de altă coloare sau de altă materie de jur împrejurul unei stofe, unei basmale, unui pervaz, etc.: fata... luă cu dînsa... o basma cu ~ pe margine (ISP.); icoana.... avea pe la mărgini ~ de argint curat (GRIG.) ¶ 2 pr. ext. Margine, bordură: lanuri galbene de grîu copt cu ~e de maci înfloriți (BR.-VN.) ¶ 3 💒 Ciubuc sau zugrăveală ca un brîu lat de jur împrejurul unui zid sau unui perete; de asemenea la vase: un vas frumos de porțelan cu ~e aurii (BR.-VN.) ¶ 4 📰 Bordură din linii, puncte sau înflorituri în jurul unei pagini (🖼 1098): Rosetti a inventat și ~ul negru la gazete pentru ocaziunile de „profund doliu naționale” (BR.-VN.).

CHENAR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) pe care o are de jur împrejur un obiect și care de obicei servește ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar.

CHENAR, chenare, s. n. 1. Margine (de culoare sau desen deosebit) pe care o au unele lucruri; bordură. Pereții au chenare mari de lemn sculptate care încadrează picturi din secolele venețiene. CAMIL PETRESCU, T. II 173. Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu., lat pe muche, și altul pembe, îngust pe buză. CARAGIALE, O. I 151. Luă cu dînsa... o basma cu chenar pe margine. ISPIRESCU, L. 194. ◊ Fig. Bărbuța tunsă mult spre obraji și potrivită pe buza de jos cu briciul dă feții sale palide un chenar hotărît. V. ROM. noiembrie 1953, 85. Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin. DELAVRANCEA, S. 70. ◊ Bordură simplă sau cu înflorituri în jurul unei pagini; linie groasă care înconjură anumite articole sau anunțuri în ziar. 2. Rînd, șir de sculpturi care încadrează ferestrele sau ușile unei clădiri. V. ciubuc. 3. (Rar) Ramă, cadru, pervaz (la uși sau la Ferestre). O ușă lăturalnică se deschise și chenarul ei se umplu cu înfățișarea neagră... a unui călugăr înalt. HOGAȘ, DR. 243. – Pl. și: chenaruri (HOGAȘ, DR. II 185).

CHENAR, chenare, s. n. 1. Margine de o culoare sau de un desen deosebit, pe care o au unele lucruri; bordură. 2. Rînd, șir de sculpturi, care încadrează ferestrele sau ușile unei clădiri. 3. (Rar) Ramă, cadru, pervaz. – Tc. kenar.

CHENAR ~e f. 1) Element (decorativ) care încadrează un obiect (fereastră, covor etc.). 2) Broderie cusută pe marginea unei țesături. /<turc. kenar

chenar n. 1. marginea unei stofe sau monede; 2. broderie cusută pe margine: o basma cu chenar pe margine; 3. pl. ciubuce trase pe marginile unei zidiri. [Turc. KENAR].

chenár n., pl. e (turc. [d. pers.] kenar; ngr. kenári, bg. kenar). Margine, garnitură pe margine la haĭnă, la o hartă ș. a. (fr. bordure). V. pervaz.

chen sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: nct] 1 Margine. 2 Bordură. 3 Tiv. 4 Chenar. 5 (Îs) ~ de fir Tresă.

chinar sn vz chenar

cinar sn vz chenar

chenar s. n., pl. chenare

chenar s. n., pl. chenare

chenar s. n., pl. chenare

chenar, pl. chenare

chenar, -re.

chenar (chenare), s. n. – 1. Margine, bordură. – 2. Cadru. – 3. Toc, cadru, ramă de fereastră sau de ușă. – Mr. chinare. Tc. kenar (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1049); cf. ngr. ϰενάρι, alb. kienar (Meyer 222), bg. kenari, sb. cenar. – Der. chenărui, vb. (a mărgini, a înconjura).

CHENAR s. 1. bordură, margine. (~ al covorului.) 2. (TIPOGR.) bordură, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)

CHENAR s. 1. bordură, margine. (~ al covorului.) 2. (TIPOGR.) bordură, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)