CHENOPODIACEE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacée.

chenopodiacee sf [At: DEX² / Pl: ~ / E: fr chénopodiacées] 1 (Lpl) Familie de plante cu flori mici, verzui, dispuse în inflorescențe dese. 2 Plantă din familia chenopodiacee (1).

CHENOPODIACEE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacées.

CHENOPODIACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori, cu stamine și pistil, fără stipele, al căror fruct este o achenă; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. chénopodiacées, cf. gr. chen – gîscă, pous – picior].

CHENOPODIACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate cu flori mici, verzui, în inflorescențe dese: spanacul sălbatic. (< fr. chénopodiacées)

chenopodiacee (desp. -di-a-) s. f., art. chenopodiaceea, g.-d. art. chenopodiaceei; pl. chenopodiacee

chenopodiacee (-di-a-) s. f., art. chenopodiaceea, g.-d. art. chenopodiaceei; pl. chenopodiacee

chenopodiacee s. f. (sil. -di-a-), pl. chenopodiacee

CHENOPODIACÉE (< fr.; {s} gr. khen „gîscă” + pod- „picior”) s. f. pl. Familie de plante perene, bienale sau anuale, cu flori mici, de obicei verzi, dispuse în înflorescențe dese. Unele se cultivă (ex. sfecla, spanacul), altele sînt spontane (ex. brînca, iarba-grasă).