16 definiții pentru cherem
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHEREM s. n. (Pop. și fam.; în expr.) (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoință”.
CHEREM s. n. (Pop. și fam.; în expr.) (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoință”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cherem sms [At: GHICA, S. 350 / V: ~rim, (prin confuzie) chilim / E: tc kerem] 1 (Înv) Favoare. 2 (Pfm; îe) A fi (sau a rămâne ori a lăsa) la ~ul cuiva A fi sau a rămâne la discreția sau la dispoziția, la bunul plac al cuiva. 3 (Îe) A avea pe cineva la ~ A avea pe cineva la mână. 4 (Rar; îe) A nu-i veni cuiva la ~ A nu-i veni la socoteală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEREM s. n. (În expr.) (A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la dispoziția, la bunul plac al cuiva. Aproape toți făceau... muncă de slugi și de trepăduși la cheremul stăpînilor. PAS. Z. I 256. Bine că i-am prins portretu la mînă... de-acum îi la cheremul meu. ALECSANDRI, T. I 202. (învechit) A avea pe cineva la cheremul său (sau lui) = a avea pe cineva la mînă, a dispune de cineva. Boierii, în a căror mînă se afla aparatul de stat, storceau tot mai mult vlaga țărănimii, lăsate cu totul la cheremul lor, pretinzînd tot mai multe zile de clacă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 98. Hiotoglu te avea la cheremul lui, după cum zic turcii, căci avea la îndămînă un arsenal întreg. GHICA, S. 350. (Rar, învechit) A nu-i veni cuiva la cherem = a nu-i veni la socoteală, a nu-i conveni. Să rup zapisu?... Nu-mi vine la socoteală!..., Să-i dau pe Măndica?.:. Nu-mi vine la cherem! ALECSĂNDRI, T. I 328.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEREM s. n. (În expr.) (A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Tc. kerem „favoare, bunăvoință”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHEREM n. pop.: A fi la ~ ul cuiva a fi la dispoziția cuiva. /
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cherem n. discrețiune, capriciu: de acum îi la cheremul meu Al. [Turc. KEREM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cherém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kerem). Fam. A fi la cheremu cuĭva, a fi supus capriciilor luĭ, a fi la discrețiunea luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cherim sms vz cherem
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chilim3 sn vz cherem
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cherem (pop., fam.) s. n. (în: la ~ul)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cherem (pop., fam., în expr. la cheremul) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cherem s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cherem (-muri), s. n. – 1. (Înv.) Favoare, generozitate. – 2. (În expresia la cheremul) La discreția, la bunul plac. Tc. kerem (Șeineanu, II, 106; Roesler 596; Lokotsch 1083).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a fi la cheremul / discreția cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se afla la cheremul cuiva expr. a fi la bunul plac al cuiva
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
la cheremul cuiva expr. la discreția cuiva, la bunul plac al cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cheremsubstantiv neutru
- (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aproape toți făceau... muncă de slugi și de trepăduși la cheremul stăpînilor. PAS. Z. I 256. DLRLC
- Bine că i-am prins portretu la mînă... de-acum îi la cheremul meu. ALECSANDRI, T. I 202. DLRLC
-
- A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Boierii, în a căror mînă se afla aparatul de stat, storceau tot mai mult vlaga țărănimii, lăsate cu totul la cheremul lor, pretinzînd tot mai multe zile de clacă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 98. DLRLC
- Hiotoglu te avea la cheremul lui, după cum zic turcii, căci avea la îndămînă un arsenal întreg. GHICA, S. 350. DLRLC
-
- A nu-i veni cuiva la cherem = a nu-i veni la socoteală, a nu-i conveni. DLRLC
- Să rup zapisu?... Nu-mi vine la socoteală!... Să-i dau pe Măndica?.:. Nu-mi vine la cherem! ALECSANDRI, T. I 328. DLRLC
-
etimologie:
- kerem „favoare, bunăvoință” DEX '09 DEX '98