28 de definiții pentru chestiune / chestie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-.Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.

chestiune sf [At: CARAGIALE, O. VII, 512 / V: ~ie, (înv) ces~, cestie / Pl: ~ni / E: fr question, lat questio, -onis] 1 Întrebare adresată cuiva spre a se informa sau lămuri despre ceva. 2 Întrebare pusă unui elev sau unui candidat pentru verificarea cunoștințelor. 3 (Înv; îe) A adresa sau a pune o ~ A întreba. 4 Problemă de lămurit, de discutat. 5 Obiectul unei discuții, al unei cercetări (politice, diplomatice). 6-8 (Îe) Afacerea sau persoana în (sau din) ~ Lucrul, problema sau persoana de care e vorba. 9 Afacere. 10 (Fam; îf chestie) Lucru (de orice fel). 11 (Fam; îf chestie) Întâmplare.

CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. de care se preocupă cineva. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare pusă unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-uVar.: chestie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.

CHESTIUNE, chestiuni, s. f. (Și în forma chestie) Problemă de importanță teoretică sau practică, care face obiectul unor preocupări, unor cercetări, unor discuții. Desconsiderarea chestiunilor mărunte împiedică întocmirea metodică a unui plan just de muncă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 35. Înțelege, măi tovarășe, că asta nu-i numai chestiunea lui Anton... E chestiunea noastră a tuturor și într-o zi va trebui să răspundem că l-am lăsat să se zbată singur. DAVIDOGLU, M. 54. Nu se mai poate spune nimica nou în această chestie. IONESCU-RION, C. 30. Să aprofundăm puțin chestia și să vedem cum stau lucrurile. GHEREA, ST. CR. II 22 Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este, fără îndoială, chestia de a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. Chestie (sau chestiune) de încredere = împrejurare în care cel care acționează se bucură de deplină încredere. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana în (sau din) chestiune (sau chestie) = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Întrebare (pusă de examinatori elevilor). La examenul de geografie s-au dat două chestiuni. 2. (Familiar) Întîmplare, lucru de orice fel. Așteaptă puțintel, Iliuță... să spun și tătucăi chestia. SADOVEANU, N. F. 39. – Pronunțat: -ti-u-. – Variante: chestie, (învechit) cvestie (RUSSO, S. 114.), (învechit) cestiune (MACEDONSKI, O.III 82, CARAGIALE, O. VII 512, GHICA, A. 650) s. f.

CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă de importanță teoretică sau practică, care face obiectul unor preocupări. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana în chestiune = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Întrebare (pusă de examinatori). 2. (Fam.) Întîmplare, lucru de orice fel. [Pr.: -ti-uVar.: chestie, (înv.) cestiune s. f.] – Fr. question (lat. lit. quaestio, -onis).

CHESTIUNE s.f. 1. Problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuții etc. ♦ Întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (Fam.) Întîmplare, problemă, fapt, lucru. [Var. cestiune, chestie s.f. / cf. fr. question, lat. quaestio].

CHESTIUNE s. f. 1. problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuții etc. ◊ întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (fam.) întâmplare, fapt, lucru. (< fr. question, lat. quaestio)

CHESTIUNE ~i f. 1) Afacere care necesită rezolvare; treabă; problemă. 2) Obiect al unei preocupări. 3) Întrebare pusă de un examinator unui elev, student sau candidat. 4) fam. Fapt divers; întâmplare. [G.-D. chestiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. question, lat. quaestio, ~onis

chestiune f. 1. întrebare făcută pentru o lămurire oarecare; 2. propunere de cercetat, subiect de controversă juridica; 3. materie politică a cărei soluțiune și regulare ofer dificultăți: chestiunea Orientului; chestiune ministerială, propunere a cărei respingere trage după sine căderea ministerului.

*chestiúne f. (lat. quáestio, ónis, d. quáerere, quaestum, a întreba. V. cer 3, a-, in-, per- și re-chizițiune, chetă). Întrebare făcută ca să lămureștĭ un lucru. Propunere de examinat, subĭect de discutat, afacere: chestiunea Orientuluĭ. O tortură din evu mediŭ. – Și chéstie.

CHESTIE s. f. v. chestiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chestiune (problemă; întrebare) (desp. -ti-u-) s. f., g.-d. art. chestiunii; pl. chestiuni

chestiune (-ti-u-)/(fam.) chestie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiunii/ chestiei; pl. chestiuni/chestii

chestiune s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. chestiunii; pl. chestiuni

chestie (lucru; întâmplare) (fam.) s. f., g.-d. art. chestiei; pl. chestii, art. chestiile (desp. -ti-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHESTIUNE s. 1. v. problemă. 2. problemă. (~ care se pune este următoarea...) 3. afacere, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~ile.) 4. lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. v. întâmplare. 6. v. întrebare.

CHESTIUNE s. 1. lucru, problemă, subiect, temă, (înv. și reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulțimea și diversitatea ~lor discutate; să trecem la ~ care interesează.) 2. problemă. (~ care se pune este următoarea...) 3. afacere, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~.) 4. lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. fapt, întîmplare, lucru. (A survenit o ~ neașteptată.) 6. întrebare. (A răspuns bine la prima ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chestiune (chestiuni), s. f. – Problemă, temă. – Var. (fam.) chestie, (înv.) cesti(un)e. Fr. question.Der. (din fr.) chestiona, vb.; chestionar, s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sînt cestiuni arzătoare! – Caragiale, în O scrisoare pierdută (act. III, sc. 1). Aceste cuvinte, repetate de Trahanache la întrunirea electorală, au intrat în limbajul cotidian exprimînd, pe un ton ironic, un fapt mărunt cu pretenții de mare problemă. Se folosește și varianta: „Avem cestiuni arzătoare!” LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pune o chestiune pe tapet expr. a aduce un subiect în discuție.

Intrare: chestiune / chestie
chestiune substantiv feminin
  • silabație: ches-ti-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chestiune
  • chestiunea
plural
  • chestiuni
  • chestiunile
genitiv-dativ singular
  • chestiuni
  • chestiunii
plural
  • chestiuni
  • chestiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chestie
  • chestia
plural
  • chestii
  • chestiile
genitiv-dativ singular
  • chestii
  • chestiei
plural
  • chestii
  • chestiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cestiune
  • cestiunea
plural
  • cestiuni
  • cestiunile
genitiv-dativ singular
  • cestiuni
  • cestiunii
plural
  • cestiuni
  • cestiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cestie
  • cestia
plural
  • cestii
  • cestiile
genitiv-dativ singular
  • cestii
  • cestiei
plural
  • cestii
  • cestiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvestie
  • cvestia
plural
  • cvestii
  • cvestiile
genitiv-dativ singular
  • cvestii
  • cvestiei
plural
  • cvestii
  • cvestiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chestiune, chestiuni / chestie, chestiisubstantiv feminin

  • 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Desconsiderarea chestiunilor mărunte împiedică întocmirea metodică a unui plan just de muncă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 35. DLRLC
    • format_quote Înțelege, măi tovarășe, că asta nu-i numai chestiunea lui Anton... E chestiunea noastră a tuturor și într-o zi va trebui să răspundem că l-am lăsat să se zbată singur. DAVIDOGLU, M. 54. DLRLC
    • format_quote Nu se mai poate spune nimica nou în această chestie. IONESCU-RION, C. 30. DLRLC
    • format_quote Să aprofundăm puțin chestia și să vedem cum stau lucrurile. GHEREA, ST. CR. II 22. DLRLC
    • format_quote Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este, fără îndoială, chestia de a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. DLRLC
    • 1.1. Chestie (sau chestiune) de încredere = împrejurare în care cel care acționează se bucură de deplină încredere. DLRLC
    • 1.2. Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote La examenul de geografie s-au dat două chestiuni. DLRLC
    • chat_bubble (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. familiar Fapt divers. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Așteaptă puțintel, Iliuță... să spun și tătucăi chestia. SADOVEANU, N. F. 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.