39 de definiții pentru cheutoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHEUTOARE s. f. v. cheotoare.

CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ață, de șiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Pop.) Loc unde se îmbină bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o-.Var.: cheutoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (<*clautus = clavutus).

CHIOTOARE s. f. v. cheotoare.

cheotoare [At: BIBLIA (1688), 57 / V: cet~ cheu~, chio~, chiu~, (reg) chept~, chiptoare, chet~, cheiet~, chei~, chie~, cheio~ / P: che-o~, (reg) cheo~ / Pl: ~ori / E: ml clautoria] 1 a (înv; îs) Piatră ~ Piatră de hotar. 2 sf Crestătură făcută într-o bucată de lemn, în care se îmbină altă bucată Si: cheotură, cuib, încheietoare, încheietură, mușcătură, prescură. 3 sf Capetele bârnelor, ieșite în afară la cele patru colțuri ale casei, care de obicei nu se văruiesc. 4-5 sf (Pex) Colț de casă sau de stâncă din bârne, fără stâlpi. 6 sf (Reg) Colț de gard. 7 sf Locul unde se întâlnesc două plase de garduri. 8 sf Locul unde se unesc căpriorii unei case. 9 sf (Urmat de „gurii”) Colțul gurii. 10 sf Cele două băieri cu care se încheie cămașa țărănească. 11 sf (Reg) Găitan în care se încheie nasturele de la gura sumanului. 12 sf Legătură. 13 sf Gaură de pe marginea unei haine, prin care se trece un nasture Si: butonieră. 14 sf Legătură de piele cu care se încheie tablele unei cărți Si: cataramă. 15 sf (La coasă) Legătura cu care se prinde cârligul de coasă. 16 sf (La hamurile de la cal) Cureaua care, răsucită după hulubă, leagă cercul. 17 sf (Lpl) Cele două ațe sau curelușe de legat jugul. 18 sf (Pes; lpl) Ochetele care servesc pentru a prinde cu ele plasa de cele patru capete ale arcurilor. 19 sf (Pes) Lațul din capătul analei. 20 sf (Pes; lpl) Ochiurile cu care se prind perimetele. 21 sf (Îf chiutoare) Povarnă în care se fierb prunele pentru prepararea rachiului.

CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ață, de șiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Pop.) Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o-Var.: cheutoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

CHEOTOARE, cheotori, s. f. (Și în forma cheutoare) 1. Mic semicerc de ață, de șiret, de stofă etc. cu care se încheie nasturii de la o haină. Își deznoda cheutorile blănilor, gîfîind. C. PETRESCU, S. 125. Mă simții apucat de mini, de brațe, de umere, de cheotoarea surtucului. HOGAȘ, M. N. 29. Dintr-o sută de fuioare, Mi-a făcut o cheutoare. MARIAN, S. 139. 2. Tăietura din partea stingă (sau dreaptă) a reverului hainei; butonieră. Gătit cu cravată roșie, cu flori la cheutoare... Robea intră în bufet. DUNĂREANU, CH. 154. 3. (Regional) Loc unde se împreună bîrnele la colțurile caselor; coama sau culmea casei în locul unde se împreună cu căpriorii. În curte cine-a-ntrat? Poate-s niște pețitori, Și se țin la cheutori? MARIAN, S. 109. – Pronunțat: che-o-. – Variante: cheutoare, chiaotoare (ODOBESCU, S. II 297), chiotoare (SLAVICI, N. II 280, BĂLCESCU, O. II 258) s. f.

CHIAOTOARE s. f. v. cheotoare.

CHIAOTOARE s. f. v. cheotoare.

CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. Mic semicerc de ață, de șiret, de stofă etc. prins la o haină, prin care se petrece nasturele pentru a închide haina. 2. Tăietura din partea stîngă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Reg.) Loc unde se împreună bîrnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o-Var.: cheutoare, chiaotoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

CHEOTOARE ~ori f. 1) Mic ochi (de ață, de șiret, de stofă etc.) la un obiect de îmbrăcăminte prin care se trece nasturele pentru a încheia haina. 2) Tăietură mică pe reverul unei haine. [G.-D. cheotorii; Sil. che-o-toa-] /<lat. clautoria

cheotoare f. ceea ce servă la încheiat: șnur, găitan, șiret, copcă, nod, laț; 2. pl. găuri dele baierele cămășei sau hainei; 3. pl. încheieturile bârnelor la cele patru colțuri ale unei case țărănești. [Derivat din *cheiat = încheiat].

cheotoáre f., pl. orĭ (îld. cheĭetoare, încheĭetoare). Gaură în care intră nasturele, butonieră. Șiret cusut la haĭnă ca s’o poțĭ atîrna în cuĭ. Capătu uneĭ grinzĭ încheĭat în altă grindă la casa țărănească (Șez. 36, 31). – Și cheut- (Mold. Ban.) și chiot-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!cheutoare (desp. che-u-) s. f., g.-d. art. cheutorii; pl. cheutori

cheotoare/cheutoare (che-o-/che-u-) s. f., g.-d. art. cheotorii/cheutorii; pl. cheotori/cheutori

cheotoare s. f. (sil. che-o-), g.-d. art. cheotorii; pl. cheotori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHEOTOARE s. 1. v. butonieră. 2. baieră. (~ la gura cămășii țărănești.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimț. (~ la colțurile casei.) 4. (reg.) cățel, zimț. (~ la colțul gardurilor de nuiele.)

CHEOTOARE s. 1. butonieră, (rar) încheietoare, (prin Transilv.) babă. (~ la o haină.) 2. baieră. (~ la gura cămășii țărănești.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimț. (~ la colțurile casei.) 4. (reg.) cățel, zimț. (~ la colțul gardurilor de nuiele.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiotoare (chiotori), s. f.1. Colț al unei clădiri, format din împreunarea a doi pereți. – 2. Stîlp, piatră de hotar. – 3. Articulație. – 4. Colț al acoperișului. – 5. Laț, nod. – 6. Butonieră. – 7. Cîrlig de copcă. – 8. Legătură, legătoare. – 9. Încheietoare, ansamblu de două piese care deschid și închid o carte legată. – Var. cheutoare, (Banat) cheptoare. Lat. *clautoria, în loc de clāvātoria.Der. descheptura, vb. (Banat, a desface, a descheia) (Pușcariu, Dacor., IV, 706; DAR). Var. (Pușcariu 716); pare a reprezenta o pronunțare *clab(a)toria.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: cheutoare
cheutoare substantiv feminin
  • silabație: che-u- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheutoare
  • cheutoarea
plural
  • cheutori
  • cheutorile
genitiv-dativ singular
  • cheutori
  • cheutorii
plural
  • cheutori
  • cheutorilor
vocativ singular
plural
cheotoare substantiv feminin
  • silabație: che-o- info
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheotoare
  • cheotoarea
plural
  • cheotori
  • cheotorile
genitiv-dativ singular
  • cheotori
  • cheotorii
plural
  • cheotori
  • cheotorilor
vocativ singular
plural
chiotoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiotoare
  • chiotoarea
plural
  • chiotori
  • chiotorile
genitiv-dativ singular
  • chiotori
  • chiotorii
plural
  • chiotori
  • chiotorilor
vocativ singular
plural
chiaotoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiaotoare
  • chiaotoarea
plural
  • chiaotori
  • chiaotorile
genitiv-dativ singular
  • chiaotori
  • chiaotorii
plural
  • chiaotori
  • chiaotorilor
vocativ singular
plural
chietorea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cheptoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cheitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cheiotoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciotoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiutoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiptoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chietoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cheietoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cetoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cheutoare, cheutorisubstantiv feminin

  • 1. Mic ochi de ață, de șiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își deznoda cheutorile blănilor, gîfîind. C. PETRESCU, S. 125. DLRLC
    • format_quote Mă simții apucat de mîni, de brațe, de umere, de cheotoarea surtucului. HOGAȘ, M. N. 29. DLRLC
    • format_quote Dintr-o sută de fuioare, Mi-a făcut o cheutoare. MARIAN, S. 139. DLRLC
  • 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: butonieră
    • format_quote Gătit cu cravată roșie, cu flori la cheutoare... Robea intră în bufet. DUNĂREANU, CH. 154. DLRLC
  • 3. popular Loc unde se îmbină bârnele la colțurile caselor; coama sau culmea casei în locul unde se împreună cu căpriorii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În curte cine-a-ntrat? Poate-s niște pețitori, Și se țin la cheutori? MARIAN, S. 109. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.