chimilioară, chimirlic DA inserează, fără etimologie, pe chimirlic „ferăstrău” (după Fr. Damé, Nouveau dictionnaire roumain-français, Bucarest, 1893 – 1895, s.v.), pentru care trimite la chimilioară, „ferăstrău de mînă” (după Damé, Încercare de terminologie poporană romînă, București, 1898, p. 86). Este fără îndoială vorba de același cuvînt cu ghimerlie, „ferăstrău cu pînza îngustă numai de 8 milimetiri” (DA), care, la rîndul lui, reprezintă pe turc. dimerli „de fier” (Bogrea, DR, IL (1921), 276; vezi și 558). Pronunțarea cu gh este atestată (la Scriban) și pentru dimerlie cu înțelesul de „baniță”.

CHIMILIOARĂ s. v. ferăstrău.

chimilioară s. v. FERĂSTRĂU.