CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. – Din magh. kin.

chin sn [At: COD. VOR. 141 / Pl: ~uri, și (înv) ~ure / E: mg kin] 1 Suferință fizică (crudă) Si: caznă, muncă, supliciu, tortură. 2 Patimă. 3 Suferință morală apăsătoare Si: tortură. 4 Necaz mare. 5 Supărare mare. 6 Grijă. 7 Nevoie.

CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă. – Din magh. kin.

CHIN, chinuri, s. n. 1. Suferință fizică grea, tortură, caznă, supliciu. De durere, chin mi-e somnul. COȘBUC, P. I 265. După un chin de jumătate ceas, în sfîrșit își dete duhul în mînile călăilor săi. NEGRUZZI, S. I 165. Cum e Badiul pus la chin, Să-i dau un pahar de vin. TEODORESCU, P. P. 547. ◊ Fig. Domnii beau vin, robii beau chin. TOMA, C. V. 189. 2. Suferință morală, tortură sufletească; necaz, grijă. Ceasuri întregi se bătea cu gîndul, cum s-o dea, cum s-o învîrtească, ca să-i spuie chinul ce-l muncea. BUJOR, S. Nu vezi că gura-mi arsă e de sete Și-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi și blonde plete? EMINESCU, O. I 200. Chinuri morale ce nu se pot descrie. NEGRUZZI, S. I 243.

CHIN, chinuri, s. n. 1. Suferință fizică grea; tortură, supliciu. 2. Suferință morală; necaz, grijă. – Magh. kin.

CHIN ~uri n. Suferință fizică sau morală intensă; durere. A îndura multe ~uri. /<ung. kin

chin n. suferință mare, tortură. [Ung. KIN].

chin n., pl. urĭ (ung. kin). Tortură, caznă, supliciŭ.

chinzai sn [At: PAȘCA, GL. / V: cin~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) 1 Chin (1). 2 Tratament crud. 3 Bătaie.

chin s. n., pl. chinuri

chin s. n., pl. chinuri

chin s. n., pl. chinuri

CHIN s. 1. calvar, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scârbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Ce ~uri a avut de îndurat!) 2. v. zbucium. 3. v. tortură. 4. caznă, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morânceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ul lui a fost încununat de succes.)

CHIN s. 1. durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Ce ~uri a avut de indurat!) 2. frămîntare, zbatere, zbucium, zbuciumare, (reg.) marghiol. (Un ~ sufletesc insuportabil.) 3. calvar, canon, caznă, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (inv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitura, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la ~uri crîncene.) 4. caznă, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununat de succes.)

chin (chinuri), s. n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s. f. (tortură, supliciu); chinuitură, s. f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s. n. (Trans., supliciu, tortură).

ch’in ([gu] qín) v. laută.

Chinurile lui Tantal – Tantal, regele legendar al Lidiei, furînd nectarul și ambrozia zeilor spre a le dărui muritorilor, a fost condamnat de Zeus la o foame și o sete nesfîrșite. În infern, Tantal nu reușea să soarbă o picătură din apa ce-i trecea pe la buze, nici să guste vreun fruct din pomii ale căror ramuri se ridicau în văzduh cînd mîna lui încerca să le atingă. De accea expresia „chinurile lui Tantal” se aplică unei persoane care nu se poate bucura de bunurile sale, sau care își vede mereu spulberate dorințele tocmai în clipa cînd erau mai aproape de realizare. Engels spunea despre Marx: „A trăi – avînd în față atîtea lucrări neterminate – mistuit, ca Tantal, de dorința nestăvilită de a le termina... ar fi fost pentru el de o mie de ori mai chinuitor decît moartea” (Franz Mehring: Karl Marx – Istoria vieții sale, pag. 681). Un distih al lui Schiller: „Ani de-a rîndul, stau aplecat lîngă Hippocrene, / Chinuit de sete, dar izvorul din care vreau să sorb, se-mprăștie” – este simbolic intitulat Tantalus. MIT.

a trece prin toate chinurile iadului expr. a suferi un lung șir de persecuții; a avea parte de multe necazuri și nenorociri.