12 definiții pentru chinuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHINUITOR, -OARE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.

CHINUITOR, -OARE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.

chinuitor, ~oare [At: EMINESCU, N. 80 / Pl: ~i, ~oare / E: chinui + -tor] 1 a Care chinuiește (pe cineva). 2 sm Persoană care supune pe cineva la chinuri (1). 3 sf (Înv) Instrument de tortură.

CHINUITOR, -OARE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește, care provoacă un chin fizic sau moral. Lungile și chinuitoarele așteptări nu atacaseră numai trupul. SADOVEANU, Z. C. 299. După trei luni de drum chinuitor au debarcat la Cayena. BART, E. 275. Cumplit de chinuitoare erau nopțile lui Radu. VLAHUȚĂ, O. A. I 130. ◊ (Adverbial) La trei din noapte vom suda din somn Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi... Vom aștepta chinuitor Și-apoi... în șiruri rare vom urca. CAMIL PETRESCU, V. 31. – Pronunțat: -nu-i-.

CHINUITOR, -OARE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. – Din chinui + suf. -(i)tor.

CHINUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care ține de chin; propriu chinului; apăsător. O durere ~oare. [Sil. -nu-i-] /a chinui + suf. ~tor

chinuitór, -oáre adj. Care chinuĭește. Penibil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chinuitor (desp. -nu-i-) adj. m., pl. chinuitori; f. sg. și pl. chinuitoare

chinuitor (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitori; f. sg. și pl. chinuitoare

chinuitor adj. m. (sil. -nu-i-), pl. chinuitori; f. sg. și pl. chinuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHINUITOR adj. 1. rebel, supărător, (înv. și pop.) necăjos. (O tuse chinuitoare.) 2. intens, puternic, străpungător, violent, viu, (fig.) ascuțit, sfredelitor. (Durere chinuitoare.) 3. v. obsedant.

CHINUITOR adj 1. rebel, supărător, (înv. și pop.) necăjos. (O tuse ~.) 2. intens, puternic, străpungător, violent, viu, (fig) ascuțit, sfredelitor. (Durere ~.) 3. obsedant, (livr.) torturant, (astăzi rar) torturător, (fig.) tiranic. (Un gînd ~.)

Intrare: chinuitor
chinuitor adjectiv
  • silabație: chi-nu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinuitor
  • chinuitorul
  • chinuitoru‑
  • chinuitoare
  • chinuitoarea
plural
  • chinuitori
  • chinuitorii
  • chinuitoare
  • chinuitoarele
genitiv-dativ singular
  • chinuitor
  • chinuitorului
  • chinuitoare
  • chinuitoarei
plural
  • chinuitori
  • chinuitorilor
  • chinuitoare
  • chinuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chinuitor, chinuitoareadjectiv

  • 1. Care chinuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apăsător
    • format_quote Lungile și chinuitoarele așteptări nu atacaseră numai trupul. SADOVEANU, Z. C. 299. DLRLC
    • format_quote După trei luni de drum chinuitor au debarcat la Cayena. BART, E. 275. DLRLC
    • format_quote Cumplit de chinuitoare erau nopțile lui Radu. VLAHUȚĂ, O. A. I 130. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial La trei din noapte vom scula din somn Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi... Vom aștepta chinuitor Și-apoi... în șiruri rare vom urca. CAMIL PETRESCU, V. 31. DLRLC
etimologie:
  • Chinui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.