CHIPIU, chipie, s. n. Șapcă (de uniformă) cu fundul rotund și tare și cu cozoroc. [Pl. și: chipiuri] – Din fr. képi.

chipiu sn [At: ARDELEANU, V. P. 71 / Pl: ~ri și ~pie / E: fr képi] Șapcă făcută din postav sau pânză, cu cozoroc, pe care o poartă ofițerii, elevii, funcționarii de la căile ferate etc.

CHIPIU, chipie, s. n. Un fel de șapcă (de uniformă) cu fundul rotund și tare și cu cozoroc. [Pl. și: chipiuri] – Din fr. képi.

CHIPIU, chipie, s. n. Un fel de șapcă cu fundul rotund și tare și cu cozoroc, care face parte din uniforma militarilor, a funcționarilor de la căile ferate etc. V. caschetă, capelă. Controlorul își ridică chipiul, își șterse fruntea. DUMITRIU, N. 7. Plutonierul... își scoase chipiul vînăt-albăstrui și-l așeză pe masă, întors, cu cozorocul în sus. MIHALE, O. 464. – Pl. și: chipiuri (SADOVEANU, O. VI 238).

CHIPIU s.n. Acoperămînt de cap ca o șapcă rotundă, tare, cu cozoroc, purtat de militari, de unii funcționari etc. [Pl. -ie, -iuri. / < fr. képi].

CHIPIU s. n. șapcă rotundă, tare, cu cozoroc. (< fr. képi)

CHIPIU ~e n. Acoperământ pentru cap, asemănător cu o șapcă rotundă, prevăzut cu cozoroc și purtat de ostașii anumitor unități militare. [Sil. chi-piu; Pl. și chipiuri] /<fr. képi

chipiu n. caschetă ușoară soldățească (= fr. képi).

*chipíŭ n., pl. íurĭ și íe (fr. képi, d. germ. dial. käppi, dim. d. kappe, bonetă, din aceĭașĭ răd. cu capot, capișon). Un fel de șapcă (de model francez) pe care, în România, (pînă pe la 1934) o purtaŭ maĭ ales ofițeriĭ din armata de uscat și aviatoriĭ.

!chipiu s. n., art. chipiul; pl. chipie

chipiu s. n., art. chipiul; pl. chipie/chipiuri

chipiu s.n., art. chipiul; pl. chipie / chipiuri

chipiu, pl. chipie

chipiu.

CHIPIU s. șapcă. (~ de ceferist.)

CHIPIU s. șapcă. (~ de ceferist.)

chipiu (chipie), s. n. – Șapcă militară. Fr. képi, din germ. Käppi. Probabil de la acest cuvînt provine cibică, s. f. (Trans. și Bucov., șapcă militară).