chirvai sn [At: ALEXICI, L. P. I, 217/6 / Pl: ~uri / E: ger Kirchweihe] (Reg) 1 Hram. 2 Sărbătoare a minerilor din Munții Apuseni. 3 Petrecere cu mare gălăgie și cu bătăi.

chirvai s. n. ◊ „La 4 iunie, la Steierdorf [sat de mineri lângă Anina] este «kirvait» – hramul bisericii catolice.” Timișoara internaț. 31 VII6 VIII 93 p. 5. ◊ „Herr Kanton și Herr Mallinger organizează cele două sărbători care dau viață Buziașului: balul mascat și chirvaiul.” Timișoara 15 I 94 p. 9 [și kirvait] (din germ. Kirche „biserică”)

chirvai (-iuri), s. n. – 1. Sărbătoare a zilei sfîntului protector, hram. – 2. Chef, zaiafet. Germ. Kirchweiche (Borcea 181). În Trans.

chirvai s.n. (reg.) 1. hram, sărbătoare. 2. petrecere cu mare gălăgie și cu bătăi.