cianoză sf [At: DA ms / P: ti-a~ / Pl: ~ze / E: fr cyanose] 1 (Med) Colorație albastră-vineție a pielii și a mucoaselor din cauza unei insuficiente oxigenări a sângelui. 2 (Chm; rar) Sulfat de cupru hidratat.

CIANOZĂ s.f. Colorare în albastru a pielii, provocată de scăderea concentrației oxigenului din sînge. [< fr. cyanose, cf. gr. kyanos – albastru].

CIANOZĂ¹ s. f. colorare în albastru a pielii sau a mucoaselor. (< fr. cyanose)

CIANOZĂ f. Colorație albastră a pielii sau a mucoaselor, apărută la unele boli cardiace sau pulmonare, datorită insuficienței de oxigen în sânge. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanose

cianoză (desp. ci-a-) s. f., g.-d. art. cianozei

cianoză (ci-a-) s. f., g.-d. art. cianozei

cianoză s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianozei

CIANÓZĂ (< fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-închis”) s. f. Colorație albastră-vineție a pielii și mucoaselor determinată, în principal, de lipsa oxigenului din sînge. Cauzele c. pot fi tulburări de circulație, insuficiență cardiacă sau pulmonară, persistența circulației interatriale, prezența unor hemoglobine anormale etc.

CIANOZĂ s. (MED.) maladie albastră.