cicăleală sf [At: PANN, P.V. I, 17/14 / Pl: ~leli / E: cicăli + -eală] 1 Reproș făcut cuiva pentru fapte mărunte. 2 Insistență supărătoare. 3 Flecăreală.

CICĂLEALĂ, cicăleli,s. f. Faptul de a cicăli. 1. Reproș plictisitor făcut cuiva, de obicei fără motive suficiente, pentru fapte de nimic. 2. Stăruire supărătoare pe lîngă cineva pentru a obține un lucru; sîcîire. Azi bem și mîncăm bucate Pe parale peșin date, Și mîine, fără cîrteală. Ospătăm pe cicăleală. PANN, P. V. I 17.

cicăleală f. fapta de a cicăli.

cicăleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cicăli.

cicăleală s. f., g.-d. art. cicălelii; pl. cicăleli

cicăleală s. f., g.-d. art. cicălelii; pl. cicăleli

cicăleală s. f., g.-d. art. cicălelii; pl. cicăleli

cicăleală, -leli.

CICĂLEALĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~!)

CICĂLEALĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sîcîială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~!)

CICĂLEALĂ. Subst. Cicăleală, cicălire, pisălogeală (fam.), pisăgeală (fig., fam.), pisare (fig.), pisat (fig.), sîcîială, sîcîire, cihăială, morocăneală (reg.), plictiseală, șicană, șicanare, tracasare (livr.), tachinare, tachinărie. Pisălog (fam.), cicală (rar). Adj. Cicălitor, sîcîitor, sîcîit (rar), șicanator (rar), pisălog (fam.), plictisitor, plicticos, agasant, iritant, enervant, supărător. Vb. A cicăli, a cincăi (reg.), a pisălogi (fam.), a cihăi (reg.), a sta (cuiva) dădacă pe cap, a se pune (a sta) cu gura pe cineva, a sîcîi, a bîzîi (fam.), a morocăni (reg.), a moronci (reg.), a zăhăi (reg.), a bîrîi (pe cineva) la cap, a bate la cap, a-i bate (cuiva) capul, a înnebuni la (de) cap (pe cineva), a sta pe capul cuiva, a se ține de cîra cuiva, a sta băteală cuiva (pe capul cuiva), a sta lipcă pe capul cuiva, a se ține lipcă de cineva, a toca (pe cineva) la cap, a-i împuia urechile (capul) cuiva, a-i roade cuiva urechile, a ciocăni (fig.), a nu lăsa în pace, a se ține de cineva ca dracul după popă (călugăr), a se ține scai de cineva, a se ține grapă de cineva, a se ține ca scaiul de oaie, a se ține ca rîia de om, a sta neagă-rea în spinarea cuiva, a sta lăstun pe capul cuiva, a sta (a se ține, a se lega, a se apuca) de capul cuiva, a se pune pe capul cuiva, a se pune cață pe capul cuiva, a sta ciocan pe (de) capul cuiva, a-i sta (cuiva) ciocan pe cap, a plictisi, a scormoni pe cineva la inimă; a tachina, a șicana, a face șicană, a tracasa (livr.), a agasa, a face mizerii, a boscorodi, a pisa (fig.), a irita, a enerva. V. ceartă, mustrare, plictiseală, supărare.