11 definiții pentru cimbal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIMBAL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalum, fr. cymbale.

CIMBAL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalum, fr. cymbale.

cimbal sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: it cimbalo, fr cymbale] 1 Cembalo. 2 Cinel2.

CIMBAL s.n. 1. Cembalo. 2. Cinel. [Cf. it. cimbalo, fr. cymbale].

CIMBAL s. n. cinel. (< it. cimbalo, fr. cymbale)

*címbal și cimbál n., pl. e (vgr. kýmbalon, lat. cymbalum. V. chinval). Chinval. Citeră mult maĭ mare care se ține pe genuchĭ și din care se cîntă izbind-o cu doŭă cĭocane de lemn (Pop. țambál). V. clopot și gong.

cimbale n. pl. instrument de muzică compus din două discuri de alamă ce se lovesc unul de altul: toboșari și muscalagii cu naiul, cu dairaua, cu cimbalele, cu diblele și cu surlele OD. V. țimbală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIMBAL s. (MUZ.) taler, talger, (înv.) chimval.

Intrare: cimbal
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimbal
  • cimbalul
  • cimbalu‑
plural
  • cimbale
  • cimbalele
genitiv-dativ singular
  • cimbal
  • cimbalului
plural
  • cimbale
  • cimbalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cimbal, cimbalesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.