opțiuni
  • info

5 definiții pentru ciobănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBĂNI, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

A CIOBĂNI ~esc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban

A SE CIOBĂNI mă ~esc intranz. A deveni cioban. /Din cioban

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciobăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănesc, imperf. 3 sg. ciobănea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOBĂNI vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)

Intrare: ciobănire
ciobănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobănire
  • ciobănirea
plural
  • ciobăniri
  • ciobănirile
genitiv-dativ singular
  • ciobăniri
  • ciobănirii
plural
  • ciobăniri
  • ciobănirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciobăni, ciobănescverb

  • 1. A fi cioban, a sluji ca cioban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păcurări păstori
    • format_quote O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. DLRLC
    • format_quote Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face cioban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502. DLRLC
etimologie:
  • cioban DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.