7 definiții pentru ciocănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOCĂNIRE, ciocăniri, s. f. Acțiunea de a ciocăni.V. ciocăni.

CIOCĂNIRE, ciocăniri, s. f. Acțiunea de a ciocăni.V. ciocăni.

ciocănire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: ciocăni] 1-3 Ciocăneală (1-3).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciocănire s. f., g.-d. art. ciocănirii; pl. ciocăniri

ciocănire s. f., g.-d. art. ciocănirii; pl. ciocăniri

ciocănire s. f., g.-d. art. ciocănirii; pl. ciocăniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOCĂNIRE s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)

Intrare: ciocănire
ciocănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănire
  • ciocănirea
plural
  • ciocăniri
  • ciocănirile
genitiv-dativ singular
  • ciocăniri
  • ciocănirii
plural
  • ciocăniri
  • ciocănirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciocănire, ciocănirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ciocăni. DEX '09 DEX '98
    sinonime: bătaie
etimologie:
  • vezi ciocăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.