9 definiții pentru cioci (s.m./f.pl.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioci2 smp [At: DA / V: ~ce, ~onci smp / E: grm Socken „ciorapi scurți”] (Reg) 1 Ciorapi de pănură albă, lungi până la genunchi, purtați de țărani în opinci. 2 (Fig; îf cioce) Om cu judecată imatură.

cioci pl. ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genuchi, purtați în opinci de ardelence. [it. CIOCCĬA, termen venit pe cale comercială].

cĭocĭ m. pl. (cp. cu it. ciocia, opincă, bocîncă). Trans. Cĭorapĭ țărăneștĭ femeĭeștĭ făcuțĭ din postav alb (călțunĭ).

cioce sn vz cioci2

cionci smp vz cioci2

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cioci s. m. pl. – Ciorapi de pînză sau de stofă. Mag. csucsa „papuc” (Cihac, II, 490); după DAR, din germ. Socken „ciorapi, șosete”. În Trans. și Munt.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cioci1 s.m. (reg.) 1. (la sg.) câine de curte. 2. (la pl.) chică.

cioci2 s.m. pl. (reg.) ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genunchi, purtați în opinci de ardelence.

cioci3 s.f. pl. (reg.) cârlige pentru prins rufele spălate pe sârmă sau frânghie.

Intrare: cioci (s.m./f.pl.)
cioci2 (s.m.pl.) substantiv masculin plural
substantiv masculin (M98)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cioci
  • ciocii
genitiv-dativ singular
plural
  • cioci
  • ciocilor
vocativ singular
plural
cioci3 (s.f.pl.) substantiv feminin plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cioci
  • ciocile
genitiv-dativ singular
plural
  • cioci
  • ciocilor
vocativ singular
plural
cioce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cionci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.