cioi¹ sn [At: H XVII, 95 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1-2 Cauc (1-2). 3 Măsură de tinichea de un litru. 4 Cantitate cuprinsă într-un cioi¹ (3). 5 Piuă.

cioi² sn [At: H IX, 88 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] Ciot (2).

cioi (-iuri), s. n. – 1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin.

cioi, cioiuri, s.n. (reg.) vas mic de lemn cu formă de farfurie și cu coadă, folosit de ciobani ca măsurătoare a laptelui; cauc de lemn folosit de ciobani.