O definiție pentru cionca

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cionca vt [At: CONV. LIT. IV, 155 / Pzi: ~chez / E: cionc2] (Trs) A mutila.

Intrare: cionca
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionca
  • cioncare
  • cioncat
  • cioncatu‑
  • cioncând
  • cioncându‑
singular plural
  • cionchea
  • cioncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cionchez
(să)
  • cionchez
  • cioncam
  • cioncai
  • cioncasem
a II-a (tu)
  • cionchezi
(să)
  • cionchezi
  • cioncai
  • cioncași
  • cioncaseși
a III-a (el, ea)
  • cionchea
(să)
  • cioncheze
  • cionca
  • cioncă
  • cioncase
plural I (noi)
  • cioncăm
(să)
  • cioncăm
  • cioncam
  • cioncarăm
  • cioncaserăm
  • cioncasem
a II-a (voi)
  • cioncați
(să)
  • cioncați
  • cioncați
  • cioncarăți
  • cioncaserăți
  • cioncaseți
a III-a (ei, ele)
  • cionchea
(să)
  • cioncheze
  • cioncau
  • cionca
  • cioncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)