20 de definiții pentru ciopârți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r) (modificat după parte).

ciopârți vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâlti, ~rti / Pzi: esc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost).

CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r) (modificat după parte).

A CIOPÂRȚI ~esc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciocârti. 2) (un material, o piesă etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de neîndemânare. /Din reg. ciopartă

CIOPÂRTI vb. IV v. ciopârți.

CIOPÂRTI vb. IV v. ciopârți.

CIOPÎRȚI, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică o ființă sau o parte a corpului ei) A tăia în bucăți. V. hăcui, măcelări, mutila. Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. ◊ (Prin exagerare) Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. ◊ Fig. Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. 2. A tăia un obiect într-un mod neregulat sau la întîmplare; a ciopli rău, neîndemînatic, unde nu trebuie. (Atestat în forma ciopîrți) O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. – Variante: ciopîrți (ODOBESCU, S. II 513), ciopăți (TEODORESCU, P. P. 479) vb. IV.

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, 3 sg. ciopârțește, imperf. 1 ciopârțeam; conj. prez. 1 sg. să ciopârțesc, 3 să ciopârțească

ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, imperf. 3 sg. ciopârțea; conj. prez. 3 să ciopârțească

ciopârți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, imperf. 3 sg. ciopârțea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciopârțească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOPÂRȚI vb. a sfârteca, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)

CIOPÎRȚI vb. a sfîrteca, a sfîșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crîmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocîrti, (prin Mold.) a cîrnosi, (prin Ban.) a cîrti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)

Intrare: ciopârți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopârți
  • ciopârțire
  • ciopârțit
  • ciopârțitu‑
  • ciopârțind
  • ciopârțindu‑
singular plural
  • ciopârțește
  • ciopârțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopârțesc
(să)
  • ciopârțesc
  • ciopârțeam
  • ciopârții
  • ciopârțisem
a II-a (tu)
  • ciopârțești
(să)
  • ciopârțești
  • ciopârțeai
  • ciopârțiși
  • ciopârțiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopârțește
(să)
  • ciopârțească
  • ciopârțea
  • ciopârți
  • ciopârțise
plural I (noi)
  • ciopârțim
(să)
  • ciopârțim
  • ciopârțeam
  • ciopârțirăm
  • ciopârțiserăm
  • ciopârțisem
a II-a (voi)
  • ciopârțiți
(să)
  • ciopârțiți
  • ciopârțeați
  • ciopârțirăți
  • ciopârțiserăți
  • ciopârțiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopârțesc
(să)
  • ciopârțească
  • ciopârțeau
  • ciopârți
  • ciopârțiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopăți
  • ciopățire
  • ciopățit
  • ciopățitu‑
  • ciopățind
  • ciopățindu‑
singular plural
  • ciopățește
  • ciopățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățesc
  • ciopățeam
  • ciopății
  • ciopățisem
a II-a (tu)
  • ciopățești
(să)
  • ciopățești
  • ciopățeai
  • ciopățiși
  • ciopățiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopățește
(să)
  • ciopățească
  • ciopățea
  • ciopăți
  • ciopățise
plural I (noi)
  • ciopățim
(să)
  • ciopățim
  • ciopățeam
  • ciopățirăm
  • ciopățiserăm
  • ciopățisem
a II-a (voi)
  • ciopățiți
(să)
  • ciopățiți
  • ciopățeați
  • ciopățirăți
  • ciopățiserăți
  • ciopățiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățească
  • ciopățeau
  • ciopăți
  • ciopățiseră
ciocâlti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopârti
  • ciopârtire
  • ciopârtit
  • ciopârtitu‑
  • ciopârtind
  • ciopârtindu‑
singular plural
  • ciopârtește
  • ciopârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopârtesc
(să)
  • ciopârtesc
  • ciopârteam
  • ciopârtii
  • ciopârtisem
a II-a (tu)
  • ciopârtești
(să)
  • ciopârtești
  • ciopârteai
  • ciopârtiși
  • ciopârtiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopârtește
(să)
  • ciopârtească
  • ciopârtea
  • ciopârti
  • ciopârtise
plural I (noi)
  • ciopârtim
(să)
  • ciopârtim
  • ciopârteam
  • ciopârtirăm
  • ciopârtiserăm
  • ciopârtisem
a II-a (voi)
  • ciopârtiți
(să)
  • ciopârtiți
  • ciopârteați
  • ciopârtirăți
  • ciopârtiserăți
  • ciopârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopârtesc
(să)
  • ciopârtească
  • ciopârteau
  • ciopârti
  • ciopârtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciopârți, ciopârțescverb

  • 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. DLRLC
    • format_quote Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. DLRLC
    • format_quote figurat Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. DLRLC
  • 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. DEX '09 DLRLC
    • format_quote O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. DLRLC
etimologie:
  • ciopa(r)tă (modificat după parte). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.