23 de definiții pentru ciorovăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOROVĂÍ, ciorovăiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri și fără a-și spune cuvinte grele; a se ciondăni. – Et. nec.

CIOROVĂÍ, ciorovăiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri și fără a-și spune cuvinte grele; a se ciondăni. – Et. nec.

ciorovăí [At: ODOBESCU, S. III, 31 / V: ~voí, ~oví, ciuruvuí, ~ogăí1 / Pzi: ~ésc / E: ns pbl fo] (Pfm) 1 vrr A se certa pentru nimicuri Si: a se dondăni. 2 vr A-și adresa cuvinte urâte. 3 vi A șopti.

CIOROVĂÍ, ciorovăiesc, vb. IV. Refl. A se certa cu cineva, a avea o discuție gălăgioasă, a nu se înțelege cu cineva asupra unor chestiuni; a se gîlcevi, a se ciondăni. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. REBREANU, R. II 210. ◊ Fig. [Graurii] se ciorovăiesc seara și dimineața. ODOBESCU, S. III 31. – Variantă: (regional) ciorovoí (ISPIRESCU, L. 64) vb. IV.

A SE CIOROVĂÍ mă ~iésc intranz. fam. A se certa ușor pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se clănțăni. [Sil. -vă-i] /Orig. nec.

ciorovăì v. a se certa, a face gâlceava pentru lucruri de nimica: cum se ciorovăiau acestea ISP. [Probabil onomatopee (cf. ciorobor)].

giorovăì v. V. ciorovăì: unchiașii se giorovăiau într’una POP.

cĭorovăĭésc și -voĭésc (mă) v. refl. (sîrb. čavarijati, a flecări, rudă cu rut. čvara, cĭorovăĭală, și poate și cu turc. čav-čav, ciripire, ung. csör-pör, cĭorobor, csörömpölni, a vocifera. V. sfară 2). Fam. Mă cert orĭ discut cu glas tare: Să ne cĭorovăim pentru nimicuri? Joĭa viitoare mergem împreună să facem actele, cum se cuvine între frațĭ (Rebr. 2, 40). V. cicălesc, cĭondănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciorovăi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciorovăiesc, 3 sg. se ciorovăiește, imperf. 1 sg. mă ciorovăiam; conj. prez. 1 sg. să mă ciorovăiesc, 3 să se ciorovăiască; imper. 2 sg. afirm. ciorovăiește-te; ger. ciorovăindu-mă

!ciorovăi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se ciorovăiesc, imperf. 3 sg. se ciorovăia; conj. prez. 3 să se ciorovăiască

ciorovăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciorovăiésc, imperf. 3 sg. ciorovăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciorovăiáscă

ciorovăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciorovăiesc, conj. ciorovăiască)

ciorovăesc, -văiască 3 conj., -văiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOROVĂÍ vb. a se ciondăni, (reg.) a se vergela, (Mold.) a se ciorti, (fam.) a se cârâi, (fig.) a se clănțăni. (Se ~ și se împacă imediat.)

CIOROVĂI vb. a se ciondăni, (reg.) a se vergela, (Mold.) a se ciorti, (fam.) a se cîrîi, a se clănțăni. (Se ~ și se împacă imediat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciorovăí (-ăésc, ciorovăít), vb. – A se certa, a se lua la bătaie. Creație expresivă, cf. sporovăi, ciorobor. Scriban, Arhiva, 1922, 475, îl pune în legătură cu sb. čavarjati „a umbla brambura”, care nu se potrivește nici fonetic, nici semantic. – Der. ciorovăială, s. f. (ceartă, dispută).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciorovăi, ciorovăiesc v. r. v. ciondăni

Intrare: ciorovăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciorovăi
  • ciorovăire
  • ciorovăit
  • ciorovăitu‑
  • ciorovăind
  • ciorovăindu‑
singular plural
  • ciorovăiește
  • ciorovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciorovăiesc
(să)
  • ciorovăiesc
  • ciorovăiam
  • ciorovăii
  • ciorovăisem
a II-a (tu)
  • ciorovăiești
(să)
  • ciorovăiești
  • ciorovăiai
  • ciorovăiși
  • ciorovăiseși
a III-a (el, ea)
  • ciorovăiește
(să)
  • ciorovăiască
  • ciorovăia
  • ciorovăi
  • ciorovăise
plural I (noi)
  • ciorovăim
(să)
  • ciorovăim
  • ciorovăiam
  • ciorovăirăm
  • ciorovăiserăm
  • ciorovăisem
a II-a (voi)
  • ciorovăiți
(să)
  • ciorovăiți
  • ciorovăiați
  • ciorovăirăți
  • ciorovăiserăți
  • ciorovăiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciorovăiesc
(să)
  • ciorovăiască
  • ciorovăiau
  • ciorovăi
  • ciorovăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciorovoi
  • ciorovoire
  • ciorovoit
  • ciorovoitu‑
  • ciorovoind
  • ciorovoindu‑
singular plural
  • ciorovoiește
  • ciorovoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciorovoiesc
(să)
  • ciorovoiesc
  • ciorovoiam
  • ciorovoii
  • ciorovoisem
a II-a (tu)
  • ciorovoiești
(să)
  • ciorovoiești
  • ciorovoiai
  • ciorovoiși
  • ciorovoiseși
a III-a (el, ea)
  • ciorovoiește
(să)
  • ciorovoiască
  • ciorovoia
  • ciorovoi
  • ciorovoise
plural I (noi)
  • ciorovoim
(să)
  • ciorovoim
  • ciorovoiam
  • ciorovoirăm
  • ciorovoiserăm
  • ciorovoisem
a II-a (voi)
  • ciorovoiți
(să)
  • ciorovoiți
  • ciorovoiați
  • ciorovoirăți
  • ciorovoiserăți
  • ciorovoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciorovoiesc
(să)
  • ciorovoiască
  • ciorovoiau
  • ciorovoi
  • ciorovoiseră
ciurucui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciorovi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciorogăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciorbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
giorovăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciorovăi, ciorovăiescverb

  • 1. familiar A se certa cu cineva pentru nimicuri și fără a-și spune cuvinte grele; a se ciondăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. REBREANU, R. II 210. DLRLC
    • format_quote figurat [Graurii] se ciorovăiesc seara și dimineața. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.