9 definiții pentru circumnavigație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

circumnavigație sf [At: DA ms / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: ns cf fr circumnavigation] Călătorie pe mare cu un vas împrejurul coastelor unei insule sau unui continent Si: circumnavigare.

CIRCUMNAVIGÁȚIE s.f. Călătorie pe mare în jurul unei mari insule, în jurul unui continent sau în jurul lumii. [Gen. -iei. / < lat. circumnavigatio, fr. circumnavigation].

CIRCUMNAVIGÁȚIE s. f. călătorie pe mare în jurul unui continent sau împrejurul lumii. (< lat. circumnavigatio, fr. circumavigation)

circumnavigațiune sf vz circumnavigație

circumnavigați(un)e f. navigațiune în jurul globului pământesc.

*circumnavigațiúne f. (circum- și navigațiune). Ocol cu corabia, maĭ ales ocolu pămîntuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

circumnavigație (desp. -ți-e) s. f., art. circumnavigația (desp. -ți-a), g.-d. circumnavigații, art. circumnavigației

circumnavigație (-ți-e) s. f., art. circumnavigația (-ți-a), g.-d. circumnavigații, art. circumnavigației

circumnavigáție s. f. (sil. -ți-e), art. circumnavigáția (sil. -ți-a), g.-d. circumnavigáții, art. circumnavigáției

Intrare: circumnavigație
circumnavigație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumnavigație
  • circumnavigația
plural
genitiv-dativ singular
  • circumnavigații
  • circumnavigației
plural
vocativ singular
plural
circumnavigațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumnavigațiune
  • circumnavigațiunea
plural
  • circumnavigațiuni
  • circumnavigațiunile
genitiv-dativ singular
  • circumnavigațiuni
  • circumnavigațiunii
plural
  • circumnavigațiuni
  • circumnavigațiunilor
vocativ singular
plural