circumnavigație sf [At: DA ms / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: ns cf fr circumnavigation] Călătorie pe mare cu un vas împrejurul coastelor unei insule sau unui continent Si: circumnavigare.

CIRCUMNAVIGÁȚIE s.f. Călătorie pe mare în jurul unei mari insule, în jurul unui continent sau în jurul lumii. [Gen. -iei. / < lat. circumnavigatio, fr. circumnavigation].

CIRCUMNAVIGÁȚIE s. f. călătorie pe mare în jurul unui continent sau împrejurul lumii. (< lat. circumnavigatio, fr. circumavigation)

circumnavigațiune sf vz circumnavigație

circumnavigați(un)e f. navigațiune în jurul globului pământesc.

*circumnavigațiúne f. (circum- și navigațiune). Ocol cu corabia, maĭ ales ocolu pămîntuluĭ.

circumnavigație (desp. -ți-e) s. f., art. circumnavigația (desp. -ți-a), g.-d. circumnavigații, art. circumnavigației

circumnavigație (-ți-e) s. f., art. circumnavigația (-ți-a), g.-d. circumnavigații, art. circumnavigației

circumnavigáție s. f. (sil. -ți-e), art. circumnavigáția (sil. -ți-a), g.-d. circumnavigáții, art. circumnavigáției