CIRCUMSPECȚIE s. f. Prudență, precauție, rezervă. – Din lat. circumspectio, fr. circonspection.

circumspecție sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) cer~, ~com~, ~comspecțiune, ~țiune, țir~ / Pl: ~ii / E: ns cf fr circonspection] 1 Prudență. 2 Rezervă.

CIRCUMSPECȚIE s. f. (Livr.) Prudență, precauție, rezervă. – Din lat. circumspectio, fr. circonspection.

CIRCUMSPECȚIE s. f. Calitatea de a fi circumspect; prudență, precauție, chibzuire în acțiuni. – Pronunțat: -ți-e.

CIRCUMSPECȚIE s. f. Prudență, precautie. – Fr. circonspection (lat. lit. circumspectio, -onis).

CIRCUMSPECȚIE s.f. Chibzuială, precauție, prudență. [Gen. -iei, var. circumspecțiune s.f. / < lat. circumspectio, cf. fr. circonspection].

CIRCUMSPECȚIE s. f. atitudine circumspectă; precauție, prudență, rezervă. (< fr. circonspection, lat. circumspectio)

CIRCUMSPECȚIE ~i f. Caracter circumspect; precauție; prudență. [Art. circumspecția; G.-D. circumspecției; Sil. ți-e] /<lat. circumspectio, ~onis, fr. circonspection

cercumspecție sf vz circumspecție

circomspecție sf vz circumspecție

circomspecțiune sf vz circumspecție

circumspecțiune sf vz circumspecție

țircumspecție sf vz circumspecție

* CIRCUMSPECȚIUNE, * CIRCUMSPECȚIE sf. Băgare de seamă, prudență, pază [lat.].

CIRCUMSPECȚIUNE s.f. v. circumspecție.

circumspecți(un)e f. calitatea persoanei circumspecte.

*circumspecțiúne f. (lat. circumspéctio, -ónis). Prudență, atențiune, precauțiune: a lucra cu circumspecțiune.

circumspecție (desp. -ți-e) s. f., art. circumspecția (desp. -ți-a), g.-d. circumspecții, art. circumspecției

circumspecție (-ți-e) s. f., art. circumspecția (-ți-a), g.-d. circumspecții, art. circumspecției

circumspecție s. f. (sil. -ți-e), art. circumspecția (sil. -ți-a), g.-d. circumspecții, art. circumspecției

CIRCUMSPECȚIE s. v. prudență.

CIRCUMSPECȚIE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune.

circumspecție s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. SUSPICIUNE.

CIRCUMSPECȚIE s. atenție, grijă, precauție, prevedere, prudență, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Dă dovadă de multă ~; procedează cu multă ~.)