11 definiții pentru ciripitor
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor.
CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ciripitor, ~oare a [At: EMINESCU, P. 216 / Pl: ~i, ~oare / E: ciripi + -tor] 1-3 Care ciripește (1-3) Si: (rar) ciripiu (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește. Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, Se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. Păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor. EMINESCU, O. I 228. ◊ (Poetic) Tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare. COȘBUC, P. I 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciripitor, -oare s. m. f. (fam., pop., peior.) Informator al Securității v. Ap. 8/95 p. 15 (din ciripi + -tor; cuvântul este mai vechi în limba română; DEX – alte sensuri)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CIRIPITOR ~oare (~ori, ~oare) Care ciripește. Păsăre ~oare. /a ciripi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciripitor a. care ciripește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. și pl. ciripitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. și pl. ciripitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. și pl. ciripitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIRIPITOR s. v. informator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ciripitor, ciripitori s. m. v. ciripic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ciripitor, ciripitoareadjectiv
- 1. Care ciripește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ciripiu
- Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, Se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. DLRLC
- Păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor. EMINESCU, O. I 228. DLRLC
- Tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare. COȘBUC, P. I 176. DLRLC
-
etimologie:
- Ciripi + -tor. DEX '98 DEX '09