CISTICERC, cisticerci, s. m. Larvă a teniei, având aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în țesuturile mamiferelor, producând cisticercoza. – Din fr. cysticerque.

cisticerc sm [At: DA / Pl: ~rci / E: fr cysticerque] (Zlg) Formă larvară a teniei, cu aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în țesuturile mamiferelor, producând cisticercoza.

CISTICERC, cisticerci, s. m. Formă larvară a teniei, având aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în țesuturile mamiferelor, producând cisticercoza. – Din fr. cysticerque.

CISTICERC, cisticerci, s. m. Formă larvară a teniei, care se fixează în mușchii sau în slănina porcului și are forma unei bășicuțe alburii de mărimea unui bob de mazăre (Cysticercus celulosae); linți.

CISTICERC s.m. Formă larvară a teniei, asemănătoare unei bășicuțe cît un bob de mazăre, care se fixează în organism. [< fr. cysticerque, cf. gr. kystis – bășică, kerkos – coadă].

CISTICERC s. m. ultimul stadiu larvar al unor tenii, asemănător unei bășicuțe cât un bob de mazăre. (< fr. cysticerque)

CISTICERC ~ci m. Larvă a teniei, care se dezvoltă în țesuturile organismelor infectate (în special la mamifere), producând cisticercoza. /<fr. cysticerque

cisticerc s. m., pl. cisticerci

cisticerc s. m., pl. cisticerci

cisticerc s. m., pl. cisticerci

CISTICERCI s. pl. (ZOOL.) (pop.) linți (pl.). (~i provoacă cisticercoza.)

CISTICERCI s. pl. (ZOOL.) (pop.) linți (pl.). (~ provoacă cisticercoza.)

CISTI- „vezică, vezicular, vezical”. ◊ gr. kystis „vezică, bășică” > fr. cysti-, engl. id., it. cisti- > rom. cisti-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru caracterizat prin aspectul vezicular al encefalului; ~cerc (v. -cerc), s. m., formă larvară a teniei, avînd aspectul unei vezicule de mărimea unui bob de mazăre; ~cercoid (v. cerco-, v. -id), s. m., formă larvară a unor cestode ale căror vezicule sunt rudimentare.