citație sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 50 / V: (înv) țit~, ~țiune (P: ~ți-u~), (pop) cet~^[1] / Pl: ~ii / E: fr citation, lat citatio, -onis] 1 Invitație oficială scrisă, prin care persoană este chemată să se înfățișeze, la o anumită dată, înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități Si: citare (1), citat¹ (2). 2 (Pex) Hârtie oficială care conține citația (1) Si: citare (2), citat¹ (3). 3 (Înv) Pasaj reprodus întocmai dintr-o scriere sau comunicare a cuiva (în sprijinul celor expuse, argumentate) Si: citat¹ (1). 4 (Rar) Menționare.

CITAȚIE, citații, s. f. 1. Invitație oficială, făcută în scris, prin care o persoană e chemată să se înfățișeze îs ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești sau unei autorități; p. ext. hîrtie oficială (anunțul, ordinul somația, actul) care cuprinde această invitație. Într-o bună dimineață se trezește obștia cu citație. C. PETRESCU, Î. II 208. 2. (Învechit) Citat. Am ținut numai să fac o schiță, folosindu-mă de cîteva citații. IBRĂILEANU, SP. CR. 78. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: citațiune (MACEDONSKI, O. IV 50, ODOBESCU, S. III 62) s. f.

CITAȚIE, citații, s.f. 1. Invitație oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfățișeze în ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități; p. ext. hîrtie oficială care cuprinde această invitație. 2. (Înv.) Citat. [Var.: (înv.) citațiune s. f.] – Fr. citation (lat. lit. citatio, -onis).

CITAȚIE s.f. Invitație oficială scrisă, prin care cineva este chemat să se prezinte înaintea unei instanțe judecătorești; (p. ext.) hîrtie oficială care cuprinde această invitație. [Gen. -iei, var. citațiune s.f. / < lat. citatio, it. citazione, cf. fr. citation].

CITAȚIE s. f. înscris oficial prin care cineva este invitat să se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală. (< fr. citation, lat. citatio)

CITAȚIE ~i f. Act oficial prin care o persoană este invitată în fața unei instanțe judecătorești. [G.-D. citației; Sil. -ți-e] /<fr. citation, lat. citatio, ~onis

citațiune sf vz citație

țitație sf vz citație

* CITAȚIUNE, * CITAȚIE sf. 1 ⚖️ Hîrtie prin care se aduce la cunoștința cuiva să se înfățișeze la ziua hotărîtă înaintea judecătorilor: du-te acasă moșule, că s’a pornit citația, o s’o primești (BR.-VN.) ¶ 2 Pasaj citat dintr’o lucrare, dintr’un autor [fr.].

CITAȚlUNE s. f. v. citație.

CITAT, citate, s. n. Fragment dintr-o scriere reproduc întocmai și cu indicația izvorului, cu scopul de a întări și a ilustra o idee sau o argumentare. – V. cita.

CITAȚIUNE s. f. v. citație.

CITAȚIUNE s.f. v. citație.

citați(un)e f. 1. ordinul și actul prin care se somează de a compare înaintea tribunalului; 2. pasaj luat dintr’un autor; 3. punere la ordinea zilei a unui militar pentru o acțiune strălucită sau un act de eroism.

*citațiúne f., (lat. citátio, -ónis). Acțiunea de a cita. Pasagiŭ citat: citațiunile uneĭ cărțĭ. Hîrtie care conține un ordin pin care te cheamă la judecată (ca vinovat orĭ ca martur). – Și -áție.

citație (convocare oficială) (desp. -ți-e) s. f., art. citația (desp. -ți-a), g.-d. art. citației; pl. citații, art. citațiile (desp. -ți-i-)

citație (-ți-e) s. f., art. citația (-ți-a), g.-d. art. citației; pl. citații, art. citațiile (-ți-i-)

citație s. f. (sil. -ți-e), art. citația (sil. -ți-a), g.-d. art. citației; pl. citații, art. citațiile (sil. -ți-i)

citație

CITAȚIE s. 1. v. citare. 2. (concr.) (prin Transilv.) soroacă. (A primi o ~.)

CITAȚIE s. v. citat.

citație s. v. CITAT.

CITAȚIE s. (JUR.) 1. chemare, citare, invitare, invitație. (~ cuiva în fața instanței.) 2. (concr.) (prin Transilv.) soroacă. (A primi o ~.)