13 definiții pentru ciudos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.

CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.

ciudos, ~oa a [At: CONACHI, P. 186 / Pl: ~oși, ~oase / E: ciudă + -os] 1 (Înv) Vrednic de admirație Si: admirabil, minunat. 2 (Înv) Ciudat (3). 3 Plin de ciudă Si: mânios, furios, supărăcios, arțăgos.

CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă, de necaz, de mînie, de ură și invidie. De ciudă-că era ciudoasă baba... l-a înghițit. ȘEZ. II 49. ◊ (Adverbial) Încrețea mereu buzele... parcă s-ar fi strîmbat ciudos. PETRESCU, C. V. 85. 2. (Învechit) Ciudat. Nu sînt contra, dar dacă mama e așa de ciudoasă, ce pot face eu? DUNĂREANU, CH. 230. Ești frumoasă, Ești și blîndă, n-ai pornire; Dar atîta de ciudoasă, Încît alta nu-i în fire. CONACHI, P. 186.

CIUDÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are ciudă; înciudat. /ciuda + suf. ~os

cĭudós, -oásă adj. (d. cĭudă). Care ține mult cĭuda. Care se încĭudează ușor, supărăcĭos. V. mînios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciudos adj. m., pl. ciudoși; f. ciudoa, pl. ciudoase

ciudos adj. m., pl. ciudoși; f. ciudoasă, pl. ciudoase

ciudós adj. m., pl. ciudóși; f. sg. ciudoásă, pl. ciudoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUDÓS adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

CIUDÓS adj., s. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

ciudos adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU.

ciudos adj., s. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciudós, -oásă, ciudoși, -oase, adj. – Supărăcios, înciudat. – Din ciudă + suf. -os (MDA).

Intrare: ciudos
ciudos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciudos
  • ciudosul
  • ciudosu‑
  • ciudoa
  • ciudoasa
plural
  • ciudoși
  • ciudoșii
  • ciudoase
  • ciudoasele
genitiv-dativ singular
  • ciudos
  • ciudosului
  • ciudoase
  • ciudoasei
plural
  • ciudoși
  • ciudoșilor
  • ciudoase
  • ciudoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciudos, ciudoaadjectiv

  • 1. Plin de ciudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înciudat
    • format_quote De ciudă – că era ciudoasă baba... l-a înghițit. ȘEZ. II 49. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Încrețea mereu buzele... parcă s-ar fi strîmbat ciudos. PETRESCU, C. V. 85. DLRLC
  • 2. învechit Ciudat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciudat
    • format_quote Nu sînt contra, dar dacă mama e așa de ciudoasă, ce pot face eu? DUNĂREANU, CH. 230. DLRLC
    • format_quote Ești frumoasă, Ești și blîndă, n-ai pornire; Dar atîta de ciudoasă, Încît alta nu-i în fire. CONACHI, P. 186. DLRLC
etimologie:
  • Ciudă + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.