16 definiții pentru claritate
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLARITATE s. f. 1. Calitatea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, transparență. 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite. ◊ Loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Din lat. claritas, -atis, fr. clarté.
claritate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 254 / V: (iuz) chiar~ / Pl: ~tăți / E: lat claritas, -atis, fr clarté] 1 Calitate a luminii care face să se vadă bine ce este în jur. 2 (Șfg) Puritate. 3 Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct. 4 Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare (11). 5 (Îlav) Cu ~ Cu precizie Si: clar, lămurit, limpede.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLARITATE s. f. 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, puritate. 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite. ◊ Loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Din lat. claritas, -atis, fr. clarté.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
CLARITATE s. f. 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare (1), de a permite o percepere clară, de a apărea deslușit; limpezime, puritate. Claritatea cristalului. Claritatea coloritului. Claritatea aerului. ♦ Calitatea sunetului sau a vocii de a răsuna distinct și precis. 2. Calitate a gîndirii sau a modului de exprimare de a fi limpede, ușor de înțeles; limpezime. Operele lui I. V. Stalin se caracterizează printr-o mare claritate. ◊ Loc. adv. Cu claritate = clar, limpede, deslușit, cu precizie. Autorul descrie cu fineță, cu claritate și cu eleganță mijloacele diferite ce fiecare din aceste două arte pune în lucrare ca să intereseze. ODOBESCU, S. III 50.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLARITATE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este clar; limpezime, limpeziciune, puritate. ♦ Calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct și precis. 2. Limpezime în gîndire, în vorbire, în expunerea ideilor; expunere pe înțeles. ◊ Cu claritate = cu precizie; clar, limpede. [Cf. lat. claritas].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLARITATE s. f. 1. însușirea a ceea ce este clar; limpezime, puritate. ◊ calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct. 2. limpezime în gândire, în vorbire; expunere pe înțeles. (< lat. claritas, fr. clarté)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CLARITATE f. Caracter clar; transparență. ◊ Cu ~ limpede; deslușit. /<lat. claritas, ~atis, fr. clarté
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
claritate f. calitatea lucrului clar sau limpede: claritatea ideilor, a stilului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
claritáte f. (lat. cláritas, -átis). Calitatea lucruluĭ clar: claritatea aeruluĭ, vociĭ, stiluluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
claritate s. f., g.-d. art. clarității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
claritate s. f., g.-d. art. clarității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
claritate s. f., g.-d. art. clarității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLARITATE s. 1. deslușire, limpezime. (~ a unei imagini.) 2. v. transparență. 3. v. seninătate. 4. v. limpezime. 5. evidență, pregnanță. (Se dezvăluie cu ~.) 6. limpezime, puritate. (~ glasului.) 7. inteligibilitate, limpezeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparență. (~ celor spuse de cineva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLARITATE s. 1. deslușire, limpezime. (~ a unei imagini.) 2. transparență. (~ a unei lentile.) 3. albastru, albăstrime, azur, limpezime, senin, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.) 4. curățenie, limpezime, puritate, transparență. (~ apei.) 5. evidență, pregnanță. (Se dezvăluie cu ~.) 6. limpezime, puritate. (~ glasului.) 7. inteligibilitate, limpezeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparență. (~ celor spuse.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Claritate ≠ nebulozitate, neclaritate, obscuritate
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CLARITATE. Subst. Claritate, limpezime, limpezeală, limpeziciune (rar), limpiditate (livr.), explicitate, transparență (fig.), inteligibilitate, accesibilitate, evidență. Exactitate, exactitudine, precizie, corectitudine, rigoare, rigurozitate, acribie (livr.); concizie, laconism. Înțelegere, comprehensiune (livr.). Explicație, explicare, lămurire, clarificare, precizare, deslușire, limpezire. Adj. Clar, clarisim (livr.), limpede, limpid (livr.), transparent (fig.), luminos (fig.), străveziu, limpede ca lumina zilei, inteligibil, pe înțelesul tuturora, accesibil, evident, vădit, precis, răspicat, explicat, de înțeles, comprehensibil (livr.), deslușit, exact, corect, riguros; concis, scurt, succint, lapidar, laconic. Lămurit, edificat, deslușit, limpezit. Citeț, lizibil. Clarificator (rar), lămuritor, explicativ, explicator (înv.), deslușitor (înv.). Vb. A fi clar (limpede), a fi pe înțelesul tuturor. A fi concis. A se exprima clar (concis, laconic), a vorbi (a scrie) pe înțelesul tuturor. A clarifica, a limpezi, a lămuri, a răspica (fig.), a face inteligibil, a lumina, a explica, a desluși, a preciza, a elucida. Adv. (În mod) clar, limpede, vădit, evident. Pe. înțelesul tuturor, pe înțeles; cu claritate, explicit, cu precizie, cu exactitate; ca lumina zilei, ca cristalul. V. adevăr, inteligibilitate.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
claritatesubstantiv feminin
- sinonime: limpeziciune limpezime puritate transparență antonime: nebulozitate neclaritate obscuritate
- Claritatea cristalului. Claritatea coloritului. Claritatea aerului. DLRLC
-
- 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Operele lui I. V. Stalin se caracterizează printr-o mare claritate. DLRLC
-
- Autorul descrie cu fineță, cu claritate și cu eleganță mijloacele diferite ce fiecare din aceste două arte pune în lucrare ca să intereseze. ODOBESCU, S. III 50. DLRLC
-
-
etimologie:
- claritas, -atis DEX '09 DEX '98 DN
- clarté DEX '09 DEX '98