13 definiții pentru clasificare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLASIFICARE, clasificări, s. f. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. – V. clasifica.

CLASIFICARE, clasificări, s. f. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. – V. clasifica.

clasificare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 299 / Pl: ~cări / E: clasifica] 1 Împărțire sistematică, pe clase (sau într-o anumită ordine). 2 Ocupare a unui anumit loc la un examen, concurs.

CLASIFICARE, clasificări, s. f. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o ordine anumită. Clasificarea științelor.Clasificarea oamenilor în pesimiști și nepesimiști... nu poate fi decît relativă. GHEREA, ST. CR. II Clasificare zecimală v. zecimal.

CLASIFICARE s.f. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. [< clasifica].

*clasificațiúne f. (d. clasific; fr. classification). Acțiunea de a clasifica. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clasificare s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări

clasificare s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări

clasificare s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLASIFICARE s. 1. v. aranjare. 2. v. clasare. 3. ierarhizare. (~ elevilor în ordinea mediilor.) 4. clasificație. (Criterii de ~.)

CLASIFICARE s. 1. aranjare, așezare, clasare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. clasare, plasare, situare. (~ lui pe primul loc In concurs.) 3. ierarhizare. (~ elevilor in ordinea mediilor.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CLASIFICARE. Subst. Clasificare, clasificație (rar), categorisire, grupare; ordonare, aranjare, aranjament, orînduire, orînduială, rînduire, rînduială, sistematizare, catalogare, clasare, clasament, inventariere. Împărțire, împărțeală, repartizare, repartiție, distribuire, distribuție. Alegere, sortare, sortat, triere, triaj, selecție, selecționare. Diferențiere, ierarhizare. Grupă, grup, clasă, secțiune, categorie, diviziune, subdiviziune, compartiment, secție, subsecție, sector; ramificație, ramură (fig.), domeniu, ordin, sferă. Gen, soi, familie, specie. Calitate, varietate, sortiment, marcă, tip, model, fel, sort. Tipologie, caracterologie, sistematică. Șir, șirag, serie, rînd. Tabel, listă, catalog, index, indice; coloană, rubrică, capitol, subcapitol, paragraf, secțiune. Catalog; catalog alfabetic; catalog sistematic. Tablou (tabel) sinoptic. Arbore genealogic. Clasor, cartotecă, cartonieră (rar), fișier. Clasificator, sortator, normator. Taxonomie, taxologie (rar); catalografie. Adj. Ordonat, aranjat, orînduit, organizat, sistematizat; împărțit; divizat, compartimentat. Clasificator, specificativ, specificator, sistematic. Selectiv, selecționat. Clasabil, selecționabil. Vb. A clasifica, a clasa, a categorisi (fam.); a ordona, a aranja, a orîndui, a rîndui, a pune în ordine, a sistematiza; a cataloga, a inventaria. A împărți, a subîmpărți, a diviza, a divide, a subdivide, a compartimenta, a grupa. A sorta, a alege, a tria, a selecționa, a selecta. V. aranjare, asemănare, componență, formă, structură.

CLASIFICARE s. f. (< clasifica, cf. it. classificare, fr. classifier): repartizare sau grupare sistematică a categoriilor sau a unităților lingvistice într-o anumită ordine sau pe clase distincte, în virtutea unor criterii. Putem vorbi despre c. sunetelor (în vocale, semivocale și consoane), a cuvintelor (în monosilabice și polisilabice, simple și compuse, monosemantice și polisemantice etc). a părților de vorbire (în flexibile și neflexibile), a adjectivelor (în simple și compuse, variabile și invariabile, cu o terminație și cu două terminații etc.), a modurilor (în simple, compuse și mixte, personale și nepersonale, predicative și nepredicative etc.), a atributelor (în substantivale, adjectivale, numerale, pronominale, verbale, adverbiale și interjecționale), a propozițiilor subordonate (în necircumstanțiale și circumstanțiale), a semnelor grafice (în ortografice și de punctuație), a stilurilor limbii literare (în administrativ, beletristic, publicistic, științific) etc. Distingem, în consecință, o c. a sunetelor (fonetică): repartizare sistematică a sunetelor unei limbi pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a cuvintelor (lexica): repartizare sistematică a cuvintelor unei limbi pe clase distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a părților de vorbire (morfologică): repartizare sistematică a părților de vorbire dintr-o limbă pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a părților de propoziție (sintactică): repartizare sistematică a părților de propoziție dintr-un text pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a propozițiilor (sintactică): repartizare sistematică a propozițiilor dintr-un text pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a limbilor: repartizare sistematică a limbilor de pe glob pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate etc. (Pentru toate acestea v. criteriu).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLASIFICÁRE (< clasifica) s. f. 1. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; clasificație. 2. Operație logică prin care obiectele sînt ordonate și grupate în clase după anumite criterii. ◊ C. naturală = c. făcută după criterii esențiale avînd drept scop descoperirea ordinii în realitate. ◊ C. artificială = c. făcută după criterii convenționale considerate utile și avînd drept scop introducerea unei ordini în realitate. ◊ C. empirică = c. făcută în scopuri pragmatice și având ca rezultat numai clase reale. ◊ C. teoretică = c. făcută în scopuri teoretice și avînd ca rezultate nu numai clase reale, ci și clase posibile. ◊ C. analitică v. diviziune.Clasificarea științelor = stabilirea unor relații reciproce și sistematice între științe într-o etapă dată a dezvoltării lor, potrivit anumitor criterii. ◊ (BIBL.) C. zecimală (C.Z. și C.D.) = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor și studiilor în zece grupe numerotate 0-9 (indici principali), fiecare grupă avînd numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece (indici secundari). Criteriul a fost elaborat de bibliotecarul american M. Dewey. ◊ C. zecimală universală (C.Z.U.) = sistem, elaborat de P. Otlet și H. La Fontaine, care îmbunătățește criteriul lui Dewey, amplificîndu-i indexul științelor cu zeci de mii de subdiviziuni și subiecte. ◊ C. bugetară = grupare a veniturilor și a cheltuielilor bugetare (ex. c. veniturilor după proveniență și a cheltuielilor după destinație).

Intrare: clasificare
clasificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasificare
  • clasificarea
plural
  • clasificări
  • clasificările
genitiv-dativ singular
  • clasificări
  • clasificării
plural
  • clasificări
  • clasificărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clasificare, clasificărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: clasificație
    • format_quote Clasificarea științelor. DLRLC
    • format_quote Clasificarea oamenilor în pesimiști și nepesimiști... nu poate fi decît relativă. GHEREA, ST. CR. II 299. DLRLC
etimologie:
  • vezi clasifica DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.