26 de definiții pentru clei
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLEI, cleiuri, s. n. 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținută pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte. ◊ Expr. (Fam.) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care se solidifică în contact cu aerul. – Din sl. klej.
clei5 sn [At: BORZA, D. / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; reg; îc) ~ul pământului Algă din familia nostocacee (Nostoc communis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clei3 sms [At: H IV, 176 / Pl: ~uri[1] / E: ger Klee] (Bot; Ban) 1 Trifoi. 2 Lucernă.
- Dacă este sms nu are plural. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clei2 vt [At: PALIA (1581), 31/15 / Pzi: ~ez / E: clei] (Înv) A încleia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clei1 sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) crei / Pl: ~uri / E: vsl клеи] 1 Substanță (vâscoasă) obținută din oase, din unele plante sau sintetic, cu care se pot lipi între ele obiecte sau părți de obiecte. 2 (Fig) Substanță vâscoasă și lipicioasă care seamănă cu cleiul (1). 3 (Îvr; aco „de pește”) Materie lipicioasă extrasă din bășica înotătoare a unor pești. 4 (Fam; îe) A fi ~ A nu ști nimic (din materia unui examen). 5 (Fam; îae) A fi beat turtă. 6 Rășină de copac. 7 (Înv; șîs) ~ negru Smoală. 8 (Fam) Cerumen. 9 (Fig; arg) Spermă. 10 (Arg; îe) A da (sau a pune) un ~ A avea contact sexual.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEI, cleiuri, s. n. 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținută pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte. ◊ Expr. (Fam.) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul. – Din sl. klej.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
CLEI, cleiuri, s. n. 1. Substanță vîscoasă, extrasă din pește și din diverse plante sau materii animale, cu ajutorul căreia se pot lipi diferite obiecte. V. pap, cocă. Au scăzut prețul la pește, clei și icre. CONTEMPORANUL, VII 118. Hîrbul cu călacan, clei și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 82. Expr. (Familiar) A fi clei = a) a fi ignorant, a nu ști nimic; a fi tufă. He! Trăsnea, mă! scoală! știi tabla? – Sare el de jos, îl ascult, – clei! CREANGĂ, A. 92; b) a fi beat turtă. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor pomi (mai ales pruni, cireși și vișini) și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul. – V. rășină.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEI ~uri n. 1) Soluție vâscoasă cu proprietăți adezive care servește la lipitul diverselor materiale. 2) Suc gros ce se scurge din scoarța unor copaci. ~ de prun. ◊ A fi ~ a) a nu fi pregătit la obiect; b) a fi foarte beat. /<sl. klej
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cleĭ n., pl. urĭ (vsl. bg. rus.). Substanță care servește la lipit lucrurile între ele, la prins păsările ș. a. Substanța pe care o secretează urechile și care se numește maĭ mult ceară. Substanța pe care o secretează uniĭ arborĭ pin crăpăturile cojiĭ. Adv. Fam.: Cleĭ!, ĭoc, tufă, nimica: Eŭ mă așteptam să găsesc ceva. Cînd colo, cleĭ! V. și hleĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cleiu n. 1. materie lipicioasă întrebuințată de tâmplari pentru a împreuna scânduri sau de păsărari pentru prinderea păsărilor; 2. grăsime din urechi; 3. Mold. de loc, de fel: știi tabla? îl ascult... cleiu! CR. [Slav. KLEĬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clei (substanță pentru lipit) s. n., pl. cleiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clei s. n., pl. cleiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clei s. n., pl. cleiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clei
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cleiu, -iuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLEI s. lipici. (A prinde ceva cu ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEI s. v. ceară, cerumen.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clei s. v. CEARĂ. CERUMEN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEI s. lipici. (A prinde ceva cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clei (cleiuri), s. n. – 1. Lipici, pap. – 2. Substanță care lipește (pentru prins păsări). – 3. Gumă, latex, rășină. – 4. Cerumen, ceară din ureche. – 5. (Adj., arg. școlăresc) Care nu știe nimic; se spune despre elevii care nu știu să răspundă la întrebări. – 6. (Arg.) Închisoare (numai în expresia a pune clei, a închide). – Var. (înv.) hlei. Sl. klej (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 291; Cihac, II, 61); cf. ceh. klej, slov. klêj, pol., rus. kléj, sb. klija. – Der. clei (var. înclei, încleia), vb. (a lipi cu pap); cleială, s. f. (lipire cu pap); cleios, adj. (lipicios); cleitor, adj. (care lipește cu pap); desclei(a), vb. (a dezlipi). Cf. năclăi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
clei s.m. sg. (reg.) trifoi, lucernă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clei, cleiuri, (crei), s.m., pl. – (dial.) Creier. Sens atestat în toate satele de pe valea Marei și a Vișeului; pe valea Izei se folosește crei, creri (ALRRM, 1969: 6). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. clei, crei (Apșa de Jos, Plăiuț). – Var. a lui creier (< lat. c(e)rebellum) (MDA)
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clei, -uri, s.n. – Creier. Sens atestat în toate satele de pe valea Marei și a Vișeului; pe valea Izei se folosește crei, creri (ALR 1969: 6). – Din sl. klei.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
clei2 adj. invar. 1. care nu știe absolut nimic (la o examinare). 2. foarte beat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clei1 cleiuri s. n. 1. contact sexual. 2. spermă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a trage un clei expr. (obs.) a practica sex oral.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clei, cleiurisubstantiv neutru
- 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținută pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte. DEX '09 DLRLCsinonime: lipici
- Au scăzut prețul la pește, clei și icre. CONTEMPORANUL, VII 118. DLRLC
- Hîrbul cu călacan, clei și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 82. DLRLC
- A fi clei = a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- He! Trăsnea, mă! scoală! știi tabla? – Sare el de jos, îl ascult, – clei! CREANGĂ, A. 92. DLRLC
-
- A fi clei = a fi foarte beat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care se solidifică în contact cu aerul. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- klej DEX '98 DEX '09