opțiuni
  • info

15 definiții pentru clement

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLEMENT, -Ă, clemenți, -te, adj. Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis.

clement, ~ă [At: STAMATI M. / Pl: ~nți, ~e / E: fr clément, lat clemens, -ntis] (Liv) Indulgent.

CLEMENT, -Ă, clemenți, -te, adj. (Livr.) Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis.

CLEMENT, -Ă, clemenți, -te, adj. (Rar, despre un șef, un superior) îndurător, iertător, indulgent; blînd, milostiv, bun. Știrile bune îl făceau mai clement cu slăbiciunea altora. C. PETRESCU, C. V. 93.

CLEMENT, -Ă adj. (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blînd. [< lat. clemens, cf. fr. clément, it. clemente].

CLEMENT, -Ă adj. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens)

CLEMENT ~tă (~ți, ~te) livr. Care ține de clemență; propriu clemenței. /<fr. clément, lat. clemens, ~ntis

*clemént, -ă adj. (lat. clémens, -éntis). Îndurător, ĭertator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clement adj. m., pl. clemenți; f. clementă, pl. clemente

clement adj. m., pl. clemenți; f. clementă, pl. clemente

clement adj. m., pl. clemenți; f. sg. clementă, pl. clemente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLEMENT adj. v. iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv.

clement adj. v. IERTĂTOR. INDULGENT. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOSTIV.

Clement ≠ feroce

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clement (clementă), adj. – Indulgent. Lat. clemens, fr. clément. – Der. clemență, s. f.; inclement, adj.

Intrare: clement
clement adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clement
  • clementul
  • clementu‑
  • clementă
  • clementa
plural
  • clemenți
  • clemenții
  • clemente
  • clementele
genitiv-dativ singular
  • clement
  • clementului
  • clemente
  • clementei
plural
  • clemenți
  • clemenților
  • clemente
  • clementelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clement, clementăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.