12 definiții pentru clinti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. Tranz. Fig. (De obicei în construcții negative) A determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. – Et. nec.

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. Tranz. Fig. (De obicei în construcții negative) A determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. – Et. nec.

clintí [At: BIBLIA (1688), 3861 / Pzi: ~tésc / E: nct] 1-2 vtr A (se) mișca puțin din loc Si: a (se) urni, a (se) deplasa, (îvp) a clăti. 3 vir (Nob) A schimba. 4 vr (Fig; înv) A șovăi. 5 vt (Fig; dob îcn) A determina pe cineva să-și schimbe o hotărâre, o părere etc.

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. Tranz. 1. (Adesea determinat prin «din loc») A mișca puțin din loc (dLe obicei depunînd un efort); a urni, a deplasa. Încercă să-și ridice tatăl de pe plug, dar nu izbuti nici să-l clintească. DUMITRIU, V. L. 12. Și doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. La el Gruie se ducea, Mîna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Refl. Nu se clinti cînd auzi la sjhatele ei fîșîind prin iarbă niște picioare desculțe. CAMILAR, TEM. 193. Piatra nici că se clinti din loc măcar. ISPIRESCU, L. 228. Stă neadormit zi și noapte, tot într-una, fără să se clintească din loc. CREANGĂ, P. 311. Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100. 2. Fig. A determina pe cineva să renunțe sau să se abată de la convingerile sau hotărîrile sale. Omul acesta trebuie să fie pildă pentru bărbații noștri, nimic nu-l clintește din încrederea că-i pe drumul cel bun. CAMILAR, TEM. 60.

A CLINTÍ ~ésc tranz. A face să se clintească. /Orig. nec.

A SE CLINTÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca (puțin) din loc; a se urni. 2) fig. A se abate de la convingerile și deciziile anterioare. /Orig. nec.

clintì v. a mișca din loc, a face o mișcare: tot turnul s’a clintit Gr. Al; [Probabil formă nazalizată din clăti].

clintésc v. tr. (rudă cu cletin, clatin și infl. de scrîntesc. V. sclintesc). Urnesc, mișc puțin: stînca nicĭ nu s’a clintit macar!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clinti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clintesc, imperf. 3 sg. clintea; conj. prez. 3 să clintească

clintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clintésc, imperf. 3 sg. clinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. clinteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLINTÍ vb. a (se) clătina, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vâșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.)

CLINTI vb. a (se) clătina, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vîșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clintí (-tésc, -ít), vb. – A mișca, a întoarce. Sl. krętati „a răsuci” (cf. scrinti), prin intermediul unei forme neatestate *crinti, a cărei alterare posterioară este neclară (Procopovici, Dacor., X, 70). Înainte, DAR propusese un sl. *klentiti, rezultat al contaminării lui klenuti „a mișca” cu klatiti „a agita.” – Der. clinteală, s. f. (mișcare, deplasare; acțiunea de a mișca); neclintire, s. f. (nemișcare); neclintit, adj. (nemișcat).

Intrare: clinti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clinti
  • clintire
  • clintit
  • clintitu‑
  • clintind
  • clintindu‑
singular plural
  • clintește
  • clintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clintesc
(să)
  • clintesc
  • clinteam
  • clintii
  • clintisem
a II-a (tu)
  • clintești
(să)
  • clintești
  • clinteai
  • clintiși
  • clintiseși
a III-a (el, ea)
  • clintește
(să)
  • clintească
  • clintea
  • clinti
  • clintise
plural I (noi)
  • clintim
(să)
  • clintim
  • clinteam
  • clintirăm
  • clintiserăm
  • clintisem
a II-a (voi)
  • clintiți
(să)
  • clintiți
  • clinteați
  • clintirăți
  • clintiserăți
  • clintiseți
a III-a (ei, ele)
  • clintesc
(să)
  • clintească
  • clinteau
  • clinti
  • clintiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clinti, clintescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încercă să-și ridice tatăl de pe plug, dar nu izbuti nici să-l clintească. DUMITRIU, V. L. 12. DLRLC
    • format_quote Și doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. DLRLC
    • format_quote La el Gruie se ducea, Mîna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
    • format_quote Nu se clinti cînd auzi la spatele ei fîșîind prin iarbă niște picioare desculțe. CAMILAR, TEM. 193. DLRLC
    • format_quote Piatra nici că se clinti din loc măcar. ISPIRESCU, L. 228. DLRLC
    • format_quote Stă neadormit zi și noapte, tot într-una, fără să se clintească din loc. CREANGĂ, P. 311. DLRLC
    • format_quote Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat (De obicei în construcții negative) A determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: abate
    • format_quote Omul acesta trebuie să fie pildă pentru bărbații noștri, nimic nu-l clintește din încrederea că-i pe drumul cel bun. CAMILAR, TEM. 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.